Mircea Fechet

## Mulțumesc, doamnă președinte. Dragi colegi,

Ca român, mă doare să văd cum Delta Dunării, un simbol național care atrăgea numai cuvinte de laudă din partea

sutelor de mii de turiști români și a zecilor de mii de turiști străini, a devenit acum un subiect de îngrijorare pentru presa internațională, care vorbește cu luciditate despre „agonie” și „colaps ecologic” în sud-estul României. Când un mare cotidian european ca „Le Monde” pune oglinda în față autorităților de mediu de la București, ni se transmite, de fapt, un adevăr rușinos: că decizia lipsește acolo unde e cea mai mare nevoie de ea.

Delta Dunării, cel mai tânăr pământ românesc, este lăsată fără apărare în fața unor pericole care se înmulțesc*, se suprapun și se amplifică, în timp ce decidenții rămân, paradoxal, surzi la plânsul ei*. Delta este victima schimbărilor climatice, a războiului de la graniță, a traficului naval crescut, a poluării aduse odată cu valurile și, mai ales, a indiferenței instituționale.

Un paradis natural, inclus în urmă cu 34 ani în patrimoniul mondial UNESCO, stă să se prăbușească sub ochii localnicilor, care își văd comunitățile puse în pericol. Nu doar că seceta extremă din ultimele luni a adus Delta într-un punct critic, pe care puțini l-au crezut posibil, dar agresiunea turbată a Rusiei a transformat această zonă într-o linie neoficială de front. În urmă cu doar două zile,