Ștefan Pălărie

## Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi, voi fi foarte scurt.

Înainte să ne adâncim în criza economică din 2008, contextul recent e mai simplu, și anume: în data de 28 octombrie 2020, Comisia Europeană a lansat Propunerea de directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. Și a făcut acest lucru din dorința de a se asigura că cetățenii europeni vor avea parte de un salariu minim, indiferent de statul membru în care lucrează. Totuși această directivă nu obliga și nu obligă statele membre să introducă salarii minime statutare și nici nu stabilește un nivel comun al salariului minim.

În contextul ăsta, țin să readuc aminte că atât Comisia de buget a dat un aviz negativ acestei propuneri de lege*, care își propune să creeze un raport fixat cu forța între salariul minim și salariul mediu sau salariul median. Și, dacă ne uităm puțin pe ultimii 10 ani, o să observăm că acest indicator niciodată nu a rămas constant. De ce? E raportul dintre un numărător și un numitor. Numărătorul – adică salariul mediu în cazul

nostru – este foarte dinamic și poate să fie dinamic, iar numitorul – adică salariul minim – are o structură de revizuire la nivel de țară cât se poate de clară. Ea trece prin Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, în baza Legii dialogului social nr. 62/2011, apoi trece prin Comisia de dialog social la nivelul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, în baza aceleiași legi, apoi trece în Consiliul Economic și Social, potrivit Legii nr. 248/2013*