Ecaterina-Mariana Szőke

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimate colege și stimați colegi! Declarația mea politică de astăzi este despre violența în familie, care reprezintă o rană socială și nu poate fi tratată ca o simplă dramă personală.

Stimați colegi*,

Doresc astăzi să vă aduc în atenție o temă care nu mai suportă amânare: violența domestică. La nivel european, aproape o treime dintre femei declară că au trăit un abuz din partea partenerului; în România, aproape fiecare a doua femeie a fost expusă unei forme de violență. Dincolo de statistici, vorbim despre frică, tăcere și singurătate. Vorbim despre copii care adorm în zgomot de ceartă și se trezesc în lipsă de speranță. Și vorbim despre un stat care, prea des, ajunge târziu sau ajunge cu jumătăți de măsură.

În ultimii ani au fost corectate părți din legislație.* S-a limitat efectul retragerii plângerii acolo unde există presiuni, au fost extinse ordinul de protecție și instrumentele provizorii ale poliției. Dar adevărul incomod rămâne: protecția în teren este adesea fragilă