Alexandru Kocsis-Cristea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

2020 – din nou alegeri. Din nou partidele fac promisiuni. Unii ne cred, alții nu ne cred. Unii nu ne cred, dar totuși votează. Speră să se înșele și să-i surprindem pozitiv. Prezența la vot – mică, cea mai mică din istoria alegerilor parlamentare.

Printre multele promisiuni din campanie, una a dat speranțe oamenilor, dar nu cea că dezvoltăm România, nu că o să avem o Românie fără hoție, nu siguranța unui trai mai bun. Ce au îndrăznit să creadă oamenii și să spere este că vom avea patru ani fără alegeri, patru ani de pace politică.

Din 2004 nu am mai avut 4 ani fără alegeri.

Oamenii raționali știu cât de importanți pot fi acești patru ani. Știu că lipsa de continuitate, lipsa de timp, presiunea unor noi alegeri, instabilitatea au fost cei mai mari dușmani ai proiectelor legate.* Știu că 17 prim-miniștri în șapte cicluri electorale, 25 de miniștri ai transporturilor în șapte cicluri electorale sau 26 de miniștri ai sănătății în șapte cicluri electorale nu oferă continuitatea de care este nevoie pentru a începe și pentru a putea finaliza proiecte serioase, proiecte sănătoase.

Așadar, aproape că ne-au crezut în campanie că, având patru ani fără alegeri, vom avea și patru ani de pace politică.

Din păcate, din nou nu ne-am ridicat la nivelul așteptărilor oamenilor, iar după numai nouă luni de la facerea unei coaliții de dreapta, între trei partide considerate salubre, sănătoase, raționale*