Mircia Chelaru

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distingi colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Despre impostura politică a acelora care detestă militarii”.

Se știe de ce anume tratament murdar și plin de inepții politice au avut parte militarii rezerviști români, începând cu regimul autocrat al lui Băsescu, care, în loc să-i protejeze, devenise „glanetașul statului”, aruncând cu invective, epitete și etichetări total nedemne, umilitoare, și sperjururi.

Repede l-au acompaniat foștii „guriști” – adică muncitorii cu gura – strecurați prin mai toate partidele cu același numitor comun postdecembrist.

Și, uite așa, au hăcuit instituția și legea militară după cheremul „celui de sus pus” și porunca „celui de afară adus”.

Cert este că vocile cele mai răcnite veneau dinspre galbenul liberal, care din „militari nesimțiți” și „lipitori sociale” nu ne scoteau. Nu dau nume, pentru că nu vreau să exonerez prin omisiune vreunul.

Și, uite așa, de aproape 20 ani, militarii rezerviști români, pensionați la „impuse” sau după datina timpului de viață, s-au trezit a fi, din „slujitori ai patriei”, „inamici ai poporului”.*

Și această oaste tăcută a îndurat cât a putut aceste nevolnicii, încercând să-și apere demnitatea în instanțe, deschizând procese contra acelora care aveau obligația instituțională să-i apere.

## Mare rușine!

Și nicăieri în Europa de regăsit așa ceva!

Mai apoi, libertarienii și antimilitariștii au găsit de cuviință să inventeze noua pensie specială, pe care, alăturat acelorași liberali, aveau să o strecoare ca pe o anatemă în PNRR. Îmi place cum se accentuează, după modelul prezidențial.

## Altă mizerie!

Mă uit cu uimire și grea înțelegere la