Constantin Codreanu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi*,

Pentru mine, Republica Moldova nu este doar un stat vecin. Este locul în care m-am născut. Este statul a cărui cetățenie o dețin, pe lângă cea română, și locul în care există cetățeni români pe care îi reprezint, alături de comunitățile istorice și diasporă, în Parlamentul României.

Tocmai de aceea am crezut că și unii dintre dumneavoastră, sperând că majoritatea simțiți la fel, atunci când, pe 27 martie 2018, am votat în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului o declarație relativ curajoasă, în care spuneam fără ezitare că România este

pregătită să răspundă dorinței organice a cetățenilor Republicii Moldova de reunire.

Această declarație însă este un mare pas înapoi.* Este o declarație făcută într-un limbaj de lemn feroce, care practic șterge acea urmă de curaj pe care am avut-o în 2018, în Anul Centenarului.

Avem un singur lucru care merită luat în considerare, și anume referirea la necesitatea interconectării energetice dintre cele două state.

În rest,