Nicu Fălcoi

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Peste 4 zile se fac exact 7 ani de la tragedia de la Colectiv, care a cutremurat o țară întreagă și a lăsat în urmă zeci de familii cu sufletele sfâșiate. 64 de oameni și-au pierdut atunci viața, pe loc sau în urma complicațiilor cauzate de infecțiile nosocomiale.

Am fost cutremurați cu toții nu doar de amploarea tragediei, ci și de un fapt pe care, deși mulți dintre noi îl știam, l-am conștientizat mai puternic, tocmai din cauza dimensiunii dramei și a oglinzii pe care realitatea ne-a pus-o în față cu toată cruzimea. Minciuna și corupția ucid. Neglijența ucide. Politicianismul lipsit de responsabilitate ucide.* Raportarea în fals a unor situații ucide. Infecțiile nosocomiale ucid.

„Nu avem nevoie de nimic”, au fost cuvintele ministrului de atunci al sănătății, pe 1 noiembrie 2015. Pentru ca 6 zile mai încolo să declare: „Nu am spus niciodată că nu avem nevoie de ajutor.” Doar că era prea târziu.

Amintesc nu întâmplător de toate declarațiile acestea.

Amintesc pentru a sublinia că trebuie neapărat să ne dezbărăm de obiceiul acesta păgubos al minciunii rostite de la cel mai înalt nivel până la cea mai mică poziție în ierarhia decizională.

Amintesc pentru a sublinia că este foarte important să cunoaștem situațiile reale, fără cosmetizări și fără exagerări, făcute numai ca să dea bine public sau în ochii superiorilor ierarhici. De felul cum ne facem fiecare dintre noi datoria, de corectitudinea fiecăruia în parte pot depinde uneori chiar și vieți omenești. Și este foarte important să conștientizăm asta. Altfel, corupția endemică și minciuna ridicată la rang de practică uzuală de lucru pot ucide. Exact așa cum s-a întâmplat atunci, la Colectiv. Și nu numai atunci.