Nicolae Roman

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi*,

Din ciclul „Puterea noastră ca români”, declarația politică de astăzi sună în felul următor – „Suntem săraci, plini de nevoi, dar nepăsători!”. România se află într-o situație foarte complexă și complicată. În 1981, Clubul de la Paris – organizație informală care reunește mai multe state industrializate – ne-a obligat să ne plătim datoriile de țară.

Dar, în 2005, același club de la Paris cere să fie iertată datoria Irakului față de România, de circa două miliarde de dolari.

Instituțiile abilitate ale statului român nu au urmărit ca datoria altor state față de noi să fie recuperată*, astfel:

1. Zambia – 30 de milioane de dolari;

2. Libia – 50 de milioane de dolari;

3. Siria – 100 de milioane de dolari;

4. Mozambic – 126 de milioane de dolari;

5. Sudan – 170 de milioane de dolari;

6. Egipt – 470 de milioane de dolari;

7. fosta URSS – actuala Federație Rusă – un miliard de

dolari, la combinatul de la Krivoi Rog, unde lucrările începute în 1986 au fost oprite în 1997.