Alexandru-Paul Dimitriu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Titlul declarației mele este „Cum a pulverizat un președinte democrația din România”. Iohannis pleacă. Iohannis pleacă și lasă România, lasă țara noastră în cel mai vulnerabil punct al democrației sale. Iohannis pleacă de frică. Iohannis pleacă înfricoșat că-și pierde privilegiile.* Pentru că, dacă PSD și PNL îl asigurau că în Parlament nu ar fi fost destule semnături pentru suspendarea sa, nu ar fi plecat, și-ar fi păstrat luxul, liniștit, încă 3 luni de zile.

Acest om înalt, intrat la Cotroceni în urmă cu 10 ani, pleacă mic, foarte mic, cel mai mic președinte pe care l-a avut România. Și, din nefericire, demisia sa nu poartă niciun dram de onoare. Nu are pic de onoare. Este pur și simplu un curs firesc al abdicării sale de la toate principiile pe care ni le-a etalat înainte de alegeri. Pleacă în condițiile în care a spus „Niciodată cu PSD!” și a fost cel mai iubitor președinte de PSD, în condițiile în care l-am avut inclusiv pe Iliescu ca președinte. Pleacă în condițiile în care a spus că vrea reforma statului și a lăsat exact aceleași păienjenișuri să rămână înfipte și înșurubate în toate instituțiile statului. Pleacă în condițiile în care a zis că vrea o guvernare de dreapta și, în momentul în care am făcut o guvernare de dreapta, în momentul în care am intrat la guvernare, noi, cei de la USR, împreună cu PNL, ce a făcut? S-a speriat. S-a speriat pentru că „nebunii ăștia de la USR” chiar voiau să facă reforme.*