Cristina Camelia Rizea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Vreau să vă vorbesc astăzi despre „Statul misogin – o realitate cruntă a României secolului XXI”.

Și am să încep cu un citat – „M-am oprit și dânsul m-a prins cu forța de mijloc și de cap și a încercat să mă sărute cu forța. Bineînțeles, m-am apărat. M-am speriat foarte tare. Dânsul nu se aștepta la reacția mea. S-a dus în spatele biroului lui și a început să mă înjure, să mă amenințe, că nu o să mă creadă nimeni, că o să fie cuvântul meu împotriva cuvântului lui, că pot să vorbesc cu oricine, că, oricum, nu mă va crede nimeni. Eram în stare de șoc.”

Doamnelor,

Domnilor,

Asta se întâmplă într-o instituție a statului român.

Am citat din terifianta declarație a victimei șefului de unitate de la jandarmeria din Maramureș – un caz problematic și, din păcate, reprobabil.

Sexismul și misoginia par să fie endemice în rândul oficialilor statului român.12 Totodată, cazurile de apărători ai ordinii și siguranței publice care mai degrabă își apără propriile porniri masculine și creează frică în loc să o aplaneze nu sunt nici ele puține și nici neglijabile.

## Dragi colegi,

Declarația victimei subliniază un portret dezolant și profund problematic al misoginismului, în termeni mult mai preciși și exacți decât am putea noi prin formule elitiste și jargon parlamentar.

Totuși