Dumitrina Mitrea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

„România, o țară fără conducători care să o cinstească!” Cimitirul militar român de la Soultzmatt din Alsacia, Franța, adăpostește osemintele a 687 de prizonieri români din cei 2.400 decedați în perioada 1917–1919 în regiunile Alsacia și Lorena, în lagărele aparținând Imperiului German.

Militarii români au murit în condiții atroce, din cauza înfometării, frigului și a bolilor, privați de orice legătură cu familiile lor, muncind într-o carieră de marmură și suportând maltratarea din partea paznicilor lagărului.

Cronicile menționează, ca urmare a mărturiilor, că „prizonierii români erau atât de înfometați, încât erau reduși la starea de schelete și mureau ca șoarecii”.

În noaptea de 27 ianuarie 1917, o întreagă garnizoană a fost scoasă în frig, la -20 de grade, și tot efectivul militar, 120 la număr, a decedat înghețat.

La 24 septembrie 1919, orașul Soutzmatt a donat statului român pământul pe care s-a aflat lagărul, platoul de la Val du Pâtre – Valea Pastorului, unde a fost amenajat cimitirul și au fost reîngropate osemintele ostașilor noștri.

Cimitirul a fost inaugurat în 1924, în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, care au avut grijă de întreținerea lui până în 1955.

În fiecare an, în prima sâmbătă după Ziua eroilor, români din toate zonele Europei se adună, în straie tradiționale strămoșești, pentru a comemora amintirea militarilor români martiri, decedați.

Anul acesta, prin eforturi personale, deși reprezentam Parlamentul României, fiind demnitar, împreună cu colegul meu, deputatul Antonio Andrușceac, am decis să acceptăm invitația românilor de la Soultzmatt și să aducem un omagiu acestor martiri, uitați de vremuri și de autoritățile române.

La ceremonia de depunere de coroane a mai fost prezent un consul rătăcit al Ambasadei României la Strasbourg.

În rest, tăcere din partea statului român.

Iar tăcerea se justifică, atât timp cât acest cimitir nu este întreținut de autoritățile române1