Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege, Stimați colegi,
Sâmbăta trecută a fost Ziua veteranilor de război, zi care ne oferă prilejul de a cunoaște din ce în ce mai multe povestiri istorice de la cei care le-au trăit în Cel de-Al Doilea Război Mondial. Însă noi suntem obligați de conștiința patriotică să-i onorăm pe *veteranii de război12 zi de zi*
Trebuie să renunțăm la a-i sărbători doar la evenimente oficiale și la a-i evoca doar în discursuri elogioase. Drapelul României, plachete sau diplome aniversare, flori, precum și îmbrățișări și strângeri calde de mâini pot fi oferite oricând veteranilor de război. Astfel, cei care au luptat pentru a apăra independența și integritatea țării vor simți cu adevărat că suntem lângă ei și că îi cinstim prin prezența noastră.
Poate considerați că această obligație revine doar în sarcina militarilor, a Guvernului, a autorităților locale sau a parlamentarilor*, însă eu cred că toți românii sunt datori să le arate respectul și admirația pe care le-o poartă veteranilor de război*, care nu au căutat scuze și nu s-au împiedicat de neajunsuri pentru a da României ceea ce are nevoie – dragoste.
De aceea, noi putem în fiecare zi să contribuim la întărirea conștiinței patriotice colective, prin gesturi, fapte și atitudini demne față de aceștia. Fiecare, bineînțeles, după posibilitățile pe care le are.
În această idee, fără a dori să fiu lipsită de modestie, vreau să vă ofer exemplul personal – de fiecare dată când am întâlnit veterani de război, chiar dacă nu am avut altceva de oferit, mi-am cerut permisiunea de a le strânge mâna și de a-i îmbrățișa, în semn de recunoștință. E un gest simplu, dar care, făcut din inimă, creează o legătură directă între noi și
veteranii de război. Mai mult decât atât, îi încurajez și pe cei din jurul meu să facă la fel. În mod deosebit, pe cei din generațiile mai tinere.
Desigur, sunt mai multe activități pe care le-am desfășurat pe parcursul anilor, dar nu voi insista asupra acestora acum*, însă se cuvine să menționez că niciodată nu am fost singură. Am avut întotdeauna sprijinul președintelui PSD Botoșani, Doina Federovici, al ministrului Marius Budăi, al colegului meu deputat Dan Șlincu, fost prefect al județului Botoșani, precum și al celorlalți colegi social-democrați, care nu au ezitat nicio clipă să susțină activitățile pe care le-am inițiat, dedicate veteranilor de război.
Sigur că putem face mai mult. Dar pentru acest lucru este nevoie de implicarea tuturor.
De aceea, fac încă o dată apel către domniile-voastre – să ne valorizăm veteranii de război*, atât cât mai avem timp. Și vă rog asta pentru că, în prezent, mai sunt în viață 1.096 de veterani de război, dintre care 10% se află în județul Botoșani.
Le mulțumesc pe această cale veteranilor de război pentru lecțiile pe care le-am învățat și încă le învăț de la ei, precum și tuturor oamenilor cu care am colaborat până acum pentru a întări în conștiința colectivă sentimentul de respect față de înaintașii noștri.
Tuturor celor care au plecat „fără să știe pentru cât timp și fără să stea pe gânduri, acolo unde țara a tremurat”, le doresc sănătate și zile binecuvântate!