Florin Iordache

**:**

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Dacă ne uităm la anunțurile de angajare din România, așteptările sunt din ce în ce mai mari din partea angajatorilor, care solicită candidați bine pregătiți, cu experiență vastă în mai multe domenii, cunoscători de limbi străine, cu capacitate de lucru în condiții de stres, cu disponibilitate după programul de lucru și lista lungă de condiții ar putea continua.

Cu toate acestea, nu ar fi nicio problemă, deoarece fiecare angajator își stabilește profilul candidatului propriu. Dar problema intervine atunci când adesea auzim fraza magică: „Dacă nu îți convine, poți pleca mai departe!* Cei care doresc să se angajeze stau la coadă.”

Din păcate, mulți dintre antreprenorii români nu sunt convinși de faptul că raportul de muncă are la bază un contract de muncă*, ceea ce se încheie prin negocierea între părți.

Prin urmare, vorbim de un contract bilateral, în care salariatul, prin activitatea pe care o prestează, contribuie la aducerea de profit patronului, iar în schimb acesta primește un salariu, un salariu pentru care în mod normal a muncit, conform celor stabilite în fișa postului.

Ce spun statisticile?