Gabriel-Ioan Avrămescu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

România a căutat întotdeauna să fie un partener și un aliat de nădejde atunci când state membre ale Uniunii Europene, NATO sau fără apartenență la aceste două organisme suprastatale, așa cum este cazul Republicii Moldova sau al Ucrainei, au avut nevoie de sprijinul nostru, atât cât am putut să-l oferim.

Pe 8 decembrie, în urma Consiliului JAI, România a primit o mare lovitură prin votul împotriva aderării noastre la spațiul Schengen dat de Austria.

Nu ne așteptam să ni se facă favoruri sau concesii, țara noastră îndeplinind de 11 ani toate condițiile tehnice reclamate de nevoile de funcționare ale zonei Schengen. Am făcut eforturi, am investit miliarde de euro*, crezând că doar de noi depinde progresul țării noastre. Ne-am înșelat. În cele din urmă, s-a demonstrat că unele state sunt gata să ne închidă ușa în nas fără explicații pertinente sau chiar să încerce să ne strângă cu aceasta pentru a obține de la noi avantaje politice sau economice*, în schimbul acordării unui vot care ar fi trebuit, mai mult sau mai puțin, să fie o formalitate.

Poate unele lucruri în gestionarea dosarului Schengen puteau fi făcute mai bine sau poate nu. Rând pe rând, Comisia Europeană și Parlamentul European, în urma rapoartelor de verificare întocmite de experții de la Bruxelles, au confirmat îndeplinirea de către statul român a obligațiilor ce îi reveneau în această chestiune.