Doru Adrian Pănescu

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației mele de astăzi: „Infrastructura feroviară, o urgență națională”.

Stimate colege,

## Stimați colegi,

Vă aduc în atenție o problemă care trenează de trei decenii și care niciodată nu și-a găsit pe deplin rezolvare – problema infrastructurii feroviare din România.

Așa cum știm cu toții, transportul feroviar este vital pentru economia fiecărei țări. Din păcate, guvernele care s-au succedat din 1989 încoace* nu au reușit să găsească soluții coerente pentru mentenanța, redresarea și dezvoltarea acestui sector vital al transporturilor. Așa a fost posibil ca în anul 2019 să facem șapte ore de la Iași la București cu trenul

sau 17 ore de la Iași la Timișoara. Așa a fost posibil ca multe din trenuri și locomotive să rămână învechite. Așa a fost posibil ca rutele de cale ferată să nu fie modernizate. Din cauza nevoilor ridicate de transport rapid, s-a dezvoltat haotic transportul rutier, dar și acesta cu multe consecințe negative, în lipsa unei rețele de drumuri și autostrăzi care să poată susține cererea de transport existentă. Statisticile arată că ne situăm pe primul loc în Europa la numărul accidentelor rutiere, cu 95 de decedați la un milion de locuitori, față de 51 de victime, cât este media europeană.

Revenind însă la transportul feroviar, cele mai recente date publicate de Direcția Generală pentru Transport a Comisiei Europene arată un fapt care ar trebui să ne pună pe gânduri pe toți: România ocupă locul 26 din 28 în Uniunea Europeană la sistemul de transport feroviar. Dar locul 26 pentru că Cipru și Malta nu au căi ferate. Cu alte cuvinte, ne situăm pe ultimul loc în Uniunea Europeană la transportul pe cale ferată.

Mai mult decât atât, din evidențele Clubului Feroviar din România reiese că țara noastră nu a electrificat niciun kilometru de cale ferată în ultimii 30 de ani și că ritmul de modernizare a unor segmente este foarte lent.