Cristian Bordei

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Laserul de la Măgurele, un nou spectacol tragic al incompetenței instituționalizate”.

În 2009 Cehia, Ungaria și România au lansat la Praga un proiect comun prin care și-au propus să construiască cel mai puternic laser din lume, cu termen de finalizare 2015. Conform proiectului, fiecare dintre cele trei state trebuia să construiască o unitate de cercetare cu finanțare de la Comisia Europeană: total, 850 de milioane de euro, din care 320 de milioane pentru România.

Alături de laserele din Cehia și Ungaria, laserul de la Măgurele trebuia să fie cel mai puternic din lume. Diferența dintre aceste sisteme de lasere era domeniul de cercetare, cel de la Măgurele fiind destinat studiilor în domeniul fizicii nucleare, al managementului energiei și al medicinei.

Acum câteva zile însă, Comisia Europeană a aprobat constituirea consorțiului din domeniul cercetării Extreme Light Infrastructure – European Research Infrastructure Consortium doar cu Cehia și Ungaria, fără România, laserul de la Măgurele rămânând în afara proiectului. Țara noastră va avea doar o calitate onorifică, denumită „observator”. Este pentru prima dată în Uniunea Europeană când un stat fondator al unui proiect nu face parte din unitatea ERIC constituită ulterior.

Motivele pentru care s-a ajuns aici sunt multe, însă cel mai mare impact l-au avut următoarele:

1. Startul a fost întârziat – construcția a început în 2013, cu doar doi ani înaintea termenului-limită.

2. A fost desemnat un arhitect fără experiență în domeniul construcțiilor destinate cercetării de acest tip, fapt recunoscut chiar de cel care a câștigat licitația: „M-am înscris, am citit caietul de sarcini, foarte subțire, pentru mine neclar. Soluția a fost să încep să studiez, cât de cât și în galop, fizică cuantică. Cum, necum, i-am convins. Era o comisie formată din vreo 20 de fizicieni, care se chinuiau să înțeleagă limbajul arhitectului, care, la rândul său, încerca să înțeleagă limbajul lor. Se pare că ne-am înțeles.” – declarație Costel Todoruț, 2015, revista „Arhitectura”

3. Societatea care a câștigat contractul de construcție a întârziat finalizarea lucrărilor, dând vina pe proiectant și pe lipsa unor autorizații de mediu.

4. Sistemul de fascicul Gamma a înregistrat o întârziere de aproximativ doi ani. Acesta nu a putut fi instalat din cauza unor neconformități ale clădirii, cum ar fi acoperiș prost construit, podea strâmbă, reguli de siguranță pe șantier nerespectate.