Vasile Cîtea

605 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi prezintă realitatea din sportul românesc.

Dragi colegi,

Multiplele transformări care au avut loc în societatea românească au lăsat amprente și în ceea ce privește sportul românesc – amprente negative. Știm că sportul școlar și universitar se află în colaps, deși s-a încercat, prin eforturi oarecum consistente, înființarea Olimpiadei Gimnaziilor.

Ieri, domnul ministru al tineretului și sportului a prezentat Strategia națională pentru sport. Cam târziu a fost prezentată această strategie în cadrul Comisiilor reunite pentru tineret și sport!* Acesta a afirmat faptul că este nevoie de descentralizare în sport.* România și Bulgaria sunt ultimele țări cu structuri de genul cluburilor de stat, care sunt imposibil de revitalizat. Care este strategia pe care o are ministerul pentru sportivii de peste 18 ani care renunță la performanță pentru că nu-și găsesc loc în echipele-fanion la care se antrenează?

Legea sponsorizării și a mecenatului nu a devenit atractivă, deși ne chinuim de 20 de ani să o facem, iar Legea nr. 69 a educației fizice și sportului încă nu reprezintă o soluție în ceea ce privește finanțarea structurilor sportive.

În contextul ședinței

Cu alte cuvinte, trăim din amintiri, din ceea ce au realizat alții. Și aceasta este cam așa – 309 medalii olimpice, din care: 90 de medalii de aur, 97 de medalii de argint și 122 de medalii de bronz, reprezintă palmaresul României la Jocurile Olimpice, întrecerea sportivă unde cei mai buni se confruntă cu cei mai buni. De 90 de ori s-a intonat Imnul național al României la Jocurile Olimpice.

Din păcate, dacă la Jocurile Olimpice de la Sydney, din 2000, am obținut 26 de medalii, dintre care 11 de aur, la Atena, în 2004 – 19 medalii, dintre care 8 de aur – delegația României s-a întors cu mândrie acasă –, începând de la Beijing, din 2008, a intervenit declinul – 8 medalii, din care 4 de aur, la Londra, în 2012 – 7 medalii, din care doar două de aur, iar la Rio de Janeiro și Tokyo a fost un dezastru – două medalii obținute la două discipline sportive.

Ne mândrim cu cele 72 de medalii obținute de gimnastica românească, cu cele 40 de medalii obținute de canotajul românesc, cu cele 35 de medalii de la atletism, cu cele 34 de medalii de la caiac-canoe și 25 de medalii de la box, dar s-a întrebat cineva câți bani câștigă antrenorii loturilor olimpice, antrenorii federali, antrenorii de la cluburile din țară, de seniori, sau cât primesc antrenorii care descoperă talente?

Avem în țară „o brumă” de antrenori care, pentru performanțele olimpice și cele obținute la campionatele mondiale, au o gratificație permanentă; în rest, efectiv, nu avem decât vocație, dedicație și doar mijloace de supraviețuire.

În toate sporturile, cele mai multe ore de muncă se regăsesc în competiții, iar competițiile sunt în weekend, iar plata pentru zilele libere legale nu este compensatorie, nici remunerată, nici măcar pontată. De exemplu, la centrul de copii și juniori, un salariu al unui antrenor ajunge la 2.600 de lei. Care mai este motivația antrenorului nostru pentru a găsi valorile viitorului care să ne reprezinte, cu un asemenea salariu?*

Întrebarea este următoarea – cum putem concura cu șanse egale cu federațiile care au 28, 30, 30 și... de milioane de dolari buget pe an, când în România au 250.000, 500.000 sau 1.000.000 de lei buget? Ne dorim ca sportul românesc să mai reprezinte un veritabil ambasador al României sau ne complacem în realitatea actuală, în care sportul românesc produce mai multe cazuri sociale decât medaliați olimpici?*

O întrebare la care *reprezentanții Ministerului Tineretului și Sportului1 2 ar trebui să răspundă de urgență!*

Vă mulțumesc. Deputat de Iași Vasile Cîtea.