Radu-Vicențiu Grădinaru

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează: „Mai avem un viitor?”.

Săptămâna aceasta a început un nou an școlar.

Un proverb italian spune: educația este pâinea sufletului.

Dacă am aplica acest vechi proverb italian la realitatea din România anului 2023, sufletele a jumătate din copiii noștri ar risca să moară de inaniție. Mai mult, un sfert din absolvenții de liceu nu se mai înscriu la bacalaureat, abandonul școlar afectează viitorul unuia din cinci copii și doar unu din trei copii care provin din familii sărace merge la grădiniță*, acest prim contact cu sistemul educațional văzut de specialiști drept piatra de temelie a viitorului adult.

România e „acasă” pentru milioane de copii. Dar nu toți se simt ca acasă. Lipsiți de servicii de sănătate și educație, cu acces limitat la resurse de bază – mâncare, apă curentă, căldură, mediu de creștere stabil și sigur –, victime ale sărăciei, discriminării, abuzului fizic și emoțional, mulți dintre copii vin pe lume în familii aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială. Odată cu suferințele lor, viitorul întregii societăți este incert*. Să nu ai siguranța unei mese zilnice, să nu ai apă caldă sau încălțări cu care să mergi la școală, să îți fie mereu frică, rușine, foame, să nu știi ce înseamnă încrederea, curajul, alinarea, să nu știi cui să-i ceri ajutorul și pe cine te poți baza când suferi, când ai nevoie de încurajări sau doar de o șansă să știi și să arăți ce poți.