Vasile Cîtea

Mulțumesc, domnule președinte. Declarația mea de astăzi se intitulează „Pactul național pentru sport, o urgență imediată!*”.

Stimați colegi,

După Olimpiada de Vară de la Beijing, în care România a regresat puternic, câștigând doar opt medalii olimpice, a apărut din ce în ce mai mult necesitatea unei strategii care să schimbe realitatea din sportul românesc, o strategie ale cărei principii să se constituie în Pactul național pentru sport*, după modelul Pactului național pentru educație.

Din păcate, privim cu nostalgie către trecut, către Olimpiada de Vară de la Los Angeles, în care România a obținut un număr de 53 de medalii, dintre care 20 de aur, o performanță extraordinară, care a calificat România pe locul II la acea olimpiadă.

Relevante pentru noi sunt ciclurile olimpice 1996–2000 și 2000–2004, în urma cărora România a câștigat la Sydney, în anul 2000, un număr de 26 de medalii și la Atena, în anul 2004, un număr de 19 medalii. Din păcate, începând cu Olimpiada de la Beijing și continuând cu Olimpiada de la Londra, numărul medaliilor a scăzut constant, rezultatele ultimelor două cicluri olimpice însumând patru medalii la Rio și patru medalii la Tokyo. La Tokyo doar două federații au reușit să urce pe podium – canotajul și scrima – și foarte puține au reușit să se califice în sferturi, acolo unde încă se punctează.