Gabriel Plăiașu

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Dâmbovițenii așteaptă răspunsuri pe tema centralei nucleare care va fi construită la Doicești”.

Doamnelor și domnilor,

Pe la sfârșitul lunii mai, anul acesta, dâmbovițenii aveau să afle că pe amplasamentul fostei termocentrale de la Doicești va fi construit primul reactor modular mic – SMR din România, din cele șase prevăzute de proiectul despre care, nici până la acest moment, nu știm foarte multe detalii.

Vestea a căzut ca un trăsnet asupra locuitorilor din zona vizată, pentru că aceștia nu au fost anunțați din timp* că, la doi pași de casele și de școala din comună și la vreo 10 km distanță de Târgoviște, va prinde contur un astfel de proiect experimental refuzat de alte țări. La fel cum nu au fost întrebați dacă sunt de acord să aibă ca „vecin” un reactor nuclear și, foarte important, nu au fost informați asupra riscurilor pe care le presupune construirea, într-o zonă foarte populată, a primei centrale modulare de mici dimensiuni din lume. România, alături de partenerul american NuScale, ar vrea ca, prin 2027-2028, să finalizeze construcția primului SMR comercial, deși varianta de test din Statele Unite ale Americii ar trebui să fie gata ceva mai târziu, prin 2029. Am putea să înțelegem de aici că nu se prea grăbesc?

La puțin timp de la apariția în spațiul public dâmbovițean a acestei informații, când locuitorii din zona vizată începuseră să-și exprime îngrijorarea pe rețelele sociale cu privire la această investiție, sperând că decizia nu este bătută în cuie și că va fi găsit pentru construirea reactorului experimental un loc mai sigur, aflat mai departe de o zonă locuită, aveam să aflăm că Nuclearelectrica, NuScale și grupul de companii E-Infra