László Attila

## Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Inițiatorii acestui proiect sunt toți membrii Comisiei de sănătate* și trebuie să ne punem întrebarea: de ce ne-am asumat această muncă? Și trebuie să vă spun că suntem în momentul în care ne-am prezentat în fața dumneavoastră după doi ani de muncă pentru că, de obicei, aducem anumite modificări chiar la nivel legislativ, în condițiile în care lucrurile nu funcționează în mod normal.

Trebuie să vă informez că în această clipă, conform datelor statistice, avem aproximativ 1,7-1,8 milioane de persoane care suferă de această afecțiune, cu niște repercusiuni foarte grave în diferite domenii, în alte domenii: cardiologie, nefrologie, chirurgie vasculară și așa mai departe. Cu toate acestea, noi tratăm sub 900.000 de cazuri. Nu știm unde sunt acești oameni.

Dacă ne uităm la costurile pe care le-am utilizat în ultimii patru ani: în 2016, Programul național de diabet ne-a costat 650 de milioane de lei, în 2017 – 745 de milioane, în 2018 – un miliard și anul trecut – un miliard jumătate și, cu toate acestea, n-am depășit cifra de 880.000 de persoane tratate* în această țară. Și necesitatea, și actualitatea acestei legi se referă la faptul că aceste resurse noi le alocăm acelei generații care s-a născut după al Doilea Război Mondial, asta însemnând o generație de până în 300.000 de nou-născuți, și încet-încet vor ajunge la o vârstă acele generații care s-au născut după ’67, asta însemnând doi ani cu peste 500.000 de nou-născuți și 23 de ani cu peste 400.000 de nou-născuți.