Radu-Mihai Mihail

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Astăzi suntem aici pentru a ni-i aminti pe cei care s-au sacrificat pentru ca România să o ia pe alt drum decât cel aliniat cu secera și ciocanul și care ducea la Moscova. Revoluția a început la Timișoara, a urmat izgonirea lui Ceaușescu și a continuat. Pentru mine, Revoluția a însemnat și apariția presei libere. Pentru mine, Revoluția a însemnat și momentul când i-am gonit pe politrucii de la Academia comunistă „Ștefan Gheorghiu”, ca să putem să studiem ce trebuie, nu comunism. Pentru mine, Revoluția a însemnat și toată mișcarea cetățenească din 1990, de la manifestațiile din fața Televiziunii controlate de Ion Iliescu și gașca lui până la Piața Universității.

Există, bineînțeles, și o contrarevoluție. Comuniștii și securiștii lui Ion Iliescu nu-și puteau permite să piardă puterea.12 Nu puteau să lase oamenii cu adevărat onești să conducă țara și să ajute tot românul să devină mai educat, mai bun profesionist și mai prosper, pentru că rețeta lor a fost întotdeauna aceeași: o masă de manevră de oameni săraci, mâhniți, mințiți, învrăjbiți*