Könczei Csaba

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,

Dragi colegi*,

Despre nostalgia după anii comunismului nu pot spune decât că nimeni întreg la minte nu poate nutri așa ceva* sau nu poate acuza pe cineva relativ tânăr despre astfel de emoții. Într-o privință însă inițiatorii au dreptate – așa nu se mai poate!

Agricultura, un întreg sistem de relații de proprietate, de cunoștințe specializate, dotări tehnice, cercetare și metode noi în amestec cu obiceiuri vechi, în ritm cu natura, așadar domeniul care a legat omul de casă, de teren, a construit comunități, nu poate funcționa decât gândit pe termen lung*, în condiții de stabilitate și coerență. Măsurile pompieristice prin care au fost stinse focarele de revoltă acumulate după fenomenele de ruptură, de câțiva ani încoace... Pandemia, războiul, criza energetică și a aprovizionării, inflația și „foarfecele prețurilor” – că au fost cauze sau efecte nici măcar nu mai contează. Ceea ce contează este că decidenții politici din România nu au fost în stare să aibă reacții rapide, eficiente și pe termen măcar mediu. Mai degrabă au fost lente, târzii și au avut efect cam până mâine, când peste problema prost tratată s-a pus una nouă și s-a mai pus un pansament mic, mititel.