Rodica Paraschiv

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ce șanse de revigorare are transportul feroviar de călători din România?”.

Transportul feroviar din România, atât cel de călători, cât și cel de marfă, a fost până în anii ʼ90 principala cale de comunicație între localități, iar feroviarii făceau parte din cea de-a doua armată a țării*. Ritmul tot mai alert al schimbărilor din sectorul feroviar, nu întotdeauna benefice pentru sistem, și subfinanțarea au slăbit puterea companiilor de transport feroviar susținute de statul român.

An de an am asistat cu toții la o degradare continuă a infrastructurii feroviare, dar și a materialului rulant. Iar accidentele și incidentele feroviare – unele soldate cu pierderi materiale importante și chiar de vieți omenești – nu au întârziat să apară. Evenimentele tragice se întâmplă și în statele mari ale Europei și ale lumii, însă riscurile producerii unor accidente feroviare grave în România au crescut exponențial odată cu subfinanțarea.

Cifrele oficiale despre situația din domeniul feroviar românesc vorbesc de la sine. Ne-am obișnuit să relatăm despre întârzierile trenurilor, dar și despre viteza medie de circulație, care a ajuns, în unele zone, să fie mai mică decât cea de acum 100 de ani, de la inaugurare.

Săptămâna trecută, Guvernul României a aprobat două noi proiecte de hotărâre importante pentru transportul feroviar de călători: modernizarea a zeci de locomotive și a câtorva sute de vagoane. Este mult? Cu siguranță, nu! Este puțin? Probabil poate fi un început*