Ioan Vulpescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

După această pandemie s-a vehiculat o nouă normalitate, îmbrățișată de un elan digital, de conștientizarea nevoii de debirocratizare, de ecosistemele profesionale mai incluzive. Cu toate acestea, apare un fenomen nou, care poate că din

România se resimte ca un foc de paie, dar în Statele Unite și în Asia presupune o amenințare: The Great Break-Up, „Marea ruptură”. Expresia vine să împlinească suita marilor narațiuni competitive din sectorul muncii: Great Resignation, Quiet Quitting, Quiet Firing.

Ce presupune însă The Great Break-Up? Faptul că femeile-lider renunță la rolurile lor în proporție de 60%*. E un fenomen care ar trebui să îngrijoreze stânga, pentru că sursa lui este o formă de inegalitate socială. Studii recente arată că 37% dintre femeile-lider au avut un coleg care a primit credit pentru ideile lui, spre deosebire de 27% dintre bărbații-lider. 43% dintre femeile leadershipului în plan internațional suferă de burnout, spre deosebire de 31% bărbați. 49% dintre femeile-lider renunță la locurile lor de muncă pentru că acestea sunt prea puțin flexibile în privința satisfacerii vieții de familie și a vieții profesionale în mod egal.* Două treimi dintre femeile-lider cu vârste de sub 30 de ani susțin că ar rămâne în leadership dacă ar avea modele sustenabile de senioare care au reușit să balanseze timpul de muncă și timpul personal.