Cătălin-Daniel Fenechiu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Primul proiect de lege la care am vorbit se referea la autonomia teritorială pe criterii etnice și am considerat că, dat fiind faptul că urmau altele două, care în opinia mea pot fi grupate, pentru că se referă la ideea de autonomie culturală, nu e bine să le confund.

Acest tip de găselniță, care e folosit destul de des, vorbind când de autonomie teritorială, când de autonomie culturală, este generator de confuzii, pentru că, tehnic, se încearcă acreditarea ideii că autonomia culturală e o chestiune care n-ar avea efecte asupra unicității și unității statului național român.

În realitate, toate soluțiile care au fost propuse, din zona în care vin aceste propuneri, sunt soluții care creau un soi de paralelism administrativ, în care, practic, împărțeai zona de cultură pe criterii etnice. Păi, în momentul în care România este un stat național unitar, în momentul în care construcția României garantează drepturi individuale fiecărei comunități naționale care are posibilitatea să folosească limba în cultură, să folosească limba în administrație, în condițiile legii, să beneficieze de toate drepturile și remediile pe care statul român le oferă minorităților naționale*, nu înțeleg de ce ai veni cu asemenea propunere.

Evident că e din categoria acelei strategii în care vii cu două tipuri de propuneri: una în care ceri mai mult, una în care ceri mai puțin*