Doru Adrian Pănescu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Stimați colegi*,

Ieri, 17 septembrie, a fost Ziua mondială a siguranței pacientului. Astfel, declarația mea politică de astăzi se referă la un aspect al acestei probleme.

Declarația este intitulată „Psihiatria, un domeniu care necesită măsuri mai ferme pentru protecția pacienților și a personalului sanitar”.

După cazul Caracal, un alt caz a zguduit societatea românească în această vară. Mă refer la drama petrecută la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, județul Buzău, unde pe 18 august un pacient de 38 de ani, intrat în sevraj etilic, a ucis șase colegi de salon și a rănit grav alți șase.

Deși la prima vedere ar părea un caz izolat, această dramă aduce în atenția noastră, a tuturor, o problemă de sistem – o necesară reformare a sistemului de psihiatrie din România. Ne place sau nu, oricât s-a vorbit despre reforma în sănătate în ultimul deceniu, pe locuri prioritare de discuție psihiatria nu s-a aflat niciodată.* A fost o formă tacită de trecere în plan secund a unui segment al medicinei care a încremenit, la nivel de infrastructură spitalicească, dotări și măsuri de siguranță, la nivelul anilor ’60-’70 ai secolului trecut.

Multe dintre spitalele mari de psihiatrie din țară își desfășoară activitatea în clădiri foarte vechi, unele de patrimoniu, în spații care nu mai pot fi adaptate condițiilor și standardelor impuse de medicina modernă. Iar din acest punct de vedere cazul Institutului „Socola” din Iași, oraș din care vin, este unul grăitor: spitalul funcționează în sistem pavilionar, clădirile datând din 1889. În lipsa unei scheme de personal satisfăcătoare, acest sistem îngreunează activitatea de securizare a clădirilor și de asigurare a asistenței medicale. Și „Socola” nu este un caz singular în țară.