Diana Iovanovici-Șoșoacă

Mulțumesc frumos.

Bine v-am găsit, domnule președinte!

Văd că sunteți foarte fericit de câte ori mă vedeți la primul punct... și la următoarele.

E bine, începem să ne înțelegem bine, dar, vă rog frumos, nu mai semnați acte pentru România. Oricum, trebuie să fiți fericiți, domnul Câciu ne împrumută mai mult decât ne-ați împrumutat dumneavoastră. Este o performanță. Deci se poate și mai rău de atât.

Raportat la acest punct, spunea doamna președintă a Comisiei juridice că în acest fel se va reduce, se încearcă reducerea condamnărilor României la CEDO.

Mie mi se pare că nu vedem în viitor.* CEDO, convenția a fost adoptată în 1950. Acest protocol nr. 16, în 2013. Acum, cele mai înalte curți ale României, CCR-ul și Înalta Curte, pot cere aviz consultativ pentru dispoziții legale care sunt cunoscute, tratate, explicate și paraexplicate din 1950. Oare nu cumva mergem mai departe, astfel încât CCR-ul să admită faptul că există entități suprastatale pentru care CCR-ul trebuie să fie pus undeva în subordine? Unu la mână.

Doi la mână, vreau să vă anunț că, de foarte mult timp, de ani de zile, la CEDO mai sunt declarate admisibile doar 2% din totalitatea cererilor/petițiilor care se depun din toată Uniunea Europeană. Doar 2%. Din 2%, peste 99% sunt respinse.

Problema României nu e să ceară aviz consultativ CEDO, *