Este vorba de o inițiativă legislativă intitulată Legea tinerilor, pentru că în ultimul timp a fost identificată nevoia îmbunătățirii substanțiale a cadrului legislativ care reglementează politicile publice în domeniul tineretului*, precum și atribuțiile și obligațiile instituțiilor publice și procesele de consultare speciale și specifice ale acestui sector. Noi considerăm că tinerii sunt chiar îndepărtați din toate aceste politici, deși foarte multe partide fac școli de vară, atrag tinerii, dar atrag numai către petreceri* și în niciun caz către ceva consistent.
Legea tineretului nr. 350/2006 considerăm că trebuie modificată și completată, pentru că aceasta prezintă câteva puncte slabe cu privire la drepturile și facilitățile pentru tineri,
care necesită dezvoltarea unei politici coerente în domeniul tineretului atât la nivel național, cât și la nivel local; participarea tinerilor la elaborarea, implementarea, monitorizarea, evaluarea și controlul politicilor publice care sunt de interes pentru ei – văd că vă interesează tineretul de nu mai puteți, doar la școlile de vară îi chemați
–, dezvoltarea mai puternică a sectorului public și privat în ceea ce privește activitățile și acțiunile desfășurate pentru tineret.
Menționăm faptul că drepturile și facilitățile prevăzute în Legea tineretului nu sunt aplicabile direct și, din păcate, nici universal. Nu sunt reglementate în mod coerent și clar și nu există nici sancțiuni corelative pentru situațiile în care nu sunt aplicate prevederile acestei legi.
Se mai constată o neconcordanță legislativă care se referă la necorelarea dispozițiilor Legii tineretului cu strategia Guvernului pentru tineret, pentru cine a citit-o, evident, fapt care are drept rezultat netranspunerea în practică a facilităților pentru tineri.
În prezent, principala autoritate publică centrală din cadrul Guvernului României, cu responsabilități în domeniul politicilor publice pentru tineret, este Autoritatea Națională pentru Tineret, dar, din păcate, România nu are o politică guvernamentală coerentă pentru tineret, ci are stabilit un set de politici destul de disparate, neunitare și care nu reușesc să creeze un cadru suficient de bun și benefic pentru tineret.
Astfel că prin această legislație am încercat să aducem o plusvaloare acestei legi*, pentru că altfel este făcută degeaba, și măsurile ce trebuie aplicate în cadrul strategiei ar trebui să fie cele prin care facilitățile care nu au caracter permanent și universal prevăzute în lege să fie puse în practică.
Ar trebui să se stabilească o serie, prin aportul nostru, o serie de domenii pe care strategia națională le va aborda în mod obligatoriu, precum și o serie de facilități și programe aferente acestor domenii care vor fi detaliate.
În acest context, eu vă solicit să votați împotriva raportului de respingere, pentru că schimbările preconizate vor avea în vedere următoarele aspecte – și cu aceasta conchid:
– legea reglementează cadrul juridic necesar elaborării politicilor de tineret, asigurării participării active și, cum vă place dumneavoastră să spuneți, incluzive a tinerilor la viața societății, în domeniile de interes pentru aceștia, concentrându-se și pe dezvoltarea personală și profesională a tinerilor;
– se introduc definiții noi pentru următorii termeni: consiliul consultativ, lucrător de tineret și politici de tineret la nivel național;
– autoritățile administrației publice centrale și locale, unitățile, instituțiile și serviciile publice subordonate acestora, cu atribuții privind activitatea de tineret, au obligația – obligația, atenție! – să sprijine activitatea de tineret și să facă toate diligențele necesare în scopul asigurării unei bune desfășurări a acesteia;
– au obligația de a avea încadrat personal de specialitate cu experiență, expertiză și responsabilități în domeniul tineretului, în raport cu necesitățile nevoilor comunităților de tineri de pe raza competenței lor teritoriale;
– se definesc principii generale ale politicilor de tineret, precum participarea tinerilor la diverse activități de interes personal, promovarea educației, stabilirea unor legături interculturale, egalitatea de șanse și formularea politicilor bazate pe cunoaștere.
Într-un final, Autoritatea Națională pentru Tineret, aflată în subordinea Guvernului, are atribuții în realizarea, sinteza și coordonarea politicii de tineret la nivel național și asigurarea bunei funcționări a serviciilor publice în domeniul tineretului
pe baza unor atribuții principale, conferite de lege, dându-i în sfârșit ceva de făcut, pentru că până acum nu a făcut nimic, iar Consiliul interministerial pentru tineret, în domenii precum educație, cultură, cercetare, tineret, sport și minorități, se înființează, se organizează, funcționează prin hotărârea Guvernului și îndeplinește rolul de armonizare a inițiativelor de politici publice din domeniul tineretului, ale organelor de specialitate ale administrației publice centrale.
În urma alegerilor locale, consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București și consiliile locale adoptă, în urma unor consultări publice, un plan de măsuri în domeniul tineretului care trebuie să fie direct corelat cu politicile de tineret la nivel național, regional și local, în termen de 6 luni de la data constituirii noului consiliu, iar Consiliul Național al Tineretului este forul național care reprezintă principalul partener neguvernamental în raport cu autoritățile și instituțiile administrației publice centrale abilitate în domeniul politicii de tineret, în conformitate cu legislația în vigoare, și este responsabil de politicile sale în domeniul tineretului.
Poate dacă ați adopta această lege și ați încerca să o implementați, poate chiar să-i aduceți îmbunătățiri la... îmbunătățiri acesteia, poate nu ne-ar mai părăsi atâția tineri*, care văd că Guvernul, clasa politică, Parlamentul și toate instituțiile statului doar vorbesc despre tineret și nu fac nimic pentru el.*
Vă mulțumesc frumos.
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Apelul este la îmbunătățirea politicilor publice pentru tineret ca întreg, vizând binele comun al acestei categorii sociale.
„nevoia îmbunătățirii substanțiale a cadrului legislativ care reglementează politicile publice în domeniul tineretului”