Diana Iovanovici-Șoșoacă

## Mulțumesc frumos.

Sunt de acord. Și, pentru cei care nu sunt de acord, aș vrea să vă dau două exemple din jurisprudență, ca să vedeți cât de indulgente au fost instanțele, inclusiv superioare, dar și inferioare.

Decizia nr. 1.130/24.11.2020 – Curtea de Apel Timișoara a înlăturat față de inculpat obligația ca pe durata termenului de supraveghere acesta să nu conducă niciun autovehicul.* Pentru a hotărî astfel, ce credeți că a reținut Curtea? Că, de la data săvârșirii faptei de a conduce un autovehicul cu un grad de alcoolemie de 1,41%, i-a fost ridicat dreptul de a conduce autovehicule, neavând permis de conducere. Astfel, fiind vorba de o perioadă de un an în care inculpatul nu a avut dreptul de a conduce, această durată a fost considerată suficientă pentru reeducarea inculpatului și înlăturarea, astfel, a interdicției. Deci Curtea de Apel Timișoara.

Mai mult, avem și o hotărâre a Judecătoriei Făgăraș, care a hotărât că nu se impune aplicarea față de inculpat a interdicției de a conduce un autovehicul. De ce? Pentru că de la data faptei până la pronunțarea hotărârii s-au scurs aproape 8 luni de zile. De asemenea, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Iar raportat la gradul relativ ridicat – relativ ridicat! – de alcoolemie, de 1,65 la mie, judecătorii au avut în vedere că inculpatul a condus autovehiculul pe o distanță scurtă, de aproximativ 200 de metri, că acțiunea a avut loc noaptea, pe o stradă puțin circulată, și nu a avut loc niciun eveniment, că inculpatul era coerent la momentul săvârșirii faptei, a recunoscut cele întâmplate și a mers cu agenții de poliție de bunăvoie la spital pentru a-i fi recoltate probe biologice, că inculpatul nu avea antecedente penale, avea 62 de ani și este o persoană integrată în societate, cu loc de muncă și persoane aflate în întreținere.