George-Mihail Neamțu

Mulțumesc mult, domnule președinte. Distinși colegi, Doamnelor și domnilor,

O veche poruncă spune: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, o poruncă care, de fapt, ne invită să practicăm ceea ce marile națiuni știu să facă, și anume o politică a memoriei.

Adesea trec pe aici, prin Parlamentul României, și văd statuile unor mari oameni de stat care ne pun această întrebare: cine și mai ales pentru cine s-a făcut România Mare? Răspunsul îi include și pe Iuliu Maniu, și pe Ionel Brătianu, dar și pe bunicul meu și toată generația aceea minunată de transilvăneni care au luptat pentru dezrobirea Ardealului.

Așa că îmi propun, în această împrejurare, să vorbesc chiar despre un om care mi-a marcat viața, un om care s-a născut în Țara Zărandului, în Transilvania, care, apăsat de vremuri, și-a pierdut tatăl și mama la 12 ani, a rămas orfan și de aceea a asimilat o etică a muncii incredibilă, având, pe tot parcursul vieții, obsesia hărniciei și a depășirii de sine.

De la el am învățat, de la bunicul meu, Gheorghe Neamțu, cultul muncii, care l-a făcut fruntaș în sat, deși pornise în viață fără nicio moștenire. De la el am învățat că trebuie să te trezești dimineața devreme și să te culci seara târziu. Se trezea la 5 dimineața, când cântau cocoșii, punea hamul pe caii proaspăt țesălați și mergea în căutare de mușterii la Pâncota, la Dud, la Tauț.

A trăit experiența nedreptății. I-a urât pe comuniștii care au venit cu tancurile de la Moscova și i-au luat pământul, grapa și plugul; a disprețuit tot timpul hoții, activiștii și trăncănitorii. S-a luptat cu Biblia în mână pentru o Românie creștină.

Nu se auzeau înjurături în casa bunicului meu, cel care l-a admirat pe Henry Ford și care mi-a vorbit pentru prima oară despre Ronald Reagan.

Cânta la vioară și se ruga în șoaptă la masă și de la acest bunic am învățat să merg duminica la biserică, la Sfânta Liturghie, el fiind un cantor și un dirijor al unui superb cor bărbătesc de peste 100 de oameni.

S-a căsătorit cu o femeie simplă, cu Ana, care asculta predicile lui Iosif Țon și în această bibliotecă a familiei bunicului meu am găsit primele cărți de patristică ale lui Vasile cel Mare, Origen și Clement Alexandrinul.

Datorez și datorăm acestor oameni minunați, acestor bunici, acestor țărani incredibili, verticali, faptul că suntem în continuare o țară creștină.

Acest om a murit la 85 de ani, aproape de pământ și cu privirea spre cer.

Acestor oameni le datorăm tot ceea ce suntem noi astăzi, în fiecare zi.