Florică Ică Calotă

„Necesitatea programelor în sectorul legumicol”

România are un potențial ridicat pentru producția de legume în câmp, fapt datorat, în principal, fertilității naturale ridicate a solurilor și diversității climei.

În România a existat, timp de secole, o puternică tradiție a fermelor familiale. Continuitatea acestei tradiții a fost întreruptă de procesul naționalizării și colectivizării din perioada comunistă.

După căderea comunismului a început retrocedarea terenurilor naționalizate către foștii proprietari, printr-o succesiune de legi defectuos concepute. Repercusiunile au avut impact asupra sistemelor de producție, de valorificare postrecoltă, asupra infrastructurii și a cercetării. Acest lucru a generat scăderi dramatice ale nivelurilor producției de produse autohtone și a transformat România dintr-o țară preponderent exportatoare într-o țară importatoare de fructe și legume.

Anul acesta, Ministerul Agriculturii a anunțat că Programul „Tomata” se transformă în Programul „Legume în spații protejate”. Legumicultorii ar urma să primească 150 de milioane de lei*, în următorii 2 ani, pentru sere și solarii.

Din nefericire, nu întotdeauna acest program a avut efect, deoarece, în fiecare an, importurile de tomate au crescut, apoi în multe locuri programul a fost fraudat*