George Șișcu

„Nu-i putem uita pe eroii Revoluției*, dar e dureros că despre decembrie 1989 încă sunt atâtea întrebări fără răspuns!”

Suntem pe final de an, însă, dincolo de pregătirile pe care le facem pentru Crăciun și Revelion, se cuvine să nu-i uităm pe cei care au luptat în decembrie 1989, pentru ca noi să trăim în libertate.

Se împlinesc în aceste zile 32 de ani de la revoluția în urma căreia România a fost eliberată de sub regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Sloganul „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara” încă ne răsună în minte și a funcționat ca un strigăt de luptă al românilor împotriva dictaturii.

Avem datoria să ne amintim ce s-a petrecut atunci la Timișoara, iar mai apoi la București, dar fără să uităm de întunericul și teroarea în care am trăit decenii la rând până în 1989!

Regimul comunist s-a prăbușit, dar au rămas multe întrebări în legătură cu ceea ce s-a petrecut în zilele Revoluției. Încă nu am aflat cine sunt teroriștii acelor zile, cum nu știm nici cine a dat ordinele să se tragă în mulțime. Au murit în decembrie oameni nevinovați și sunt multe mărturii cutremurătoare.

Curg încă lacrimi pe obrajii celor care și-au pierdut în acele zile părinții, frații, copiii sau prietenii. Cu toții cer aflarea adevărului și pedepsirea vinovaților.*