Adrian Solomon

Oare? Nu mai stăteam de vorbă cu beneficiarii acestei ordonanțe, nici cu cei care au pierdut locurile de muncă, nici cu nimeni.

Doamna președinte este la început și o să-i dăm creditul necesar, că n-a avut timp să se informeze.

Comisia pentru muncă a fost întotdeauna un loc al dialogului, pe toate planurile. De la sindicate până la ONG-uri au avut ușa deschisă și la dezbateri, și în afara lor.

Prin urmare, știam problema creată de această Ordonanță de urgență nr. 60/2017. La acel moment însă a fost o ordonanță necesară. Se ajunsese ca de o prevedere legală absolut proactivă pentru persoanele cu handicap*... ajunsese să se abuzeze de această prevedere, iar mulți agenți economici să profite de situație, să profite de necazul unor oameni și să facă profituri în relația cu statul, profitul respectiv nemaifiind chiar cel mai corect și cel mai moral obținut, pentru că se ajunsese ca o bună parte din UPA să fie doar firme de intermediere care se duceau la magazin în locul primăriilor sau instituțiilor publice ca să achiziționeze rechizite, hârtie igienică, materiale de curățenie care nu au fost nicicând produse de persoanele cu handicap în acele unități protejate, așa cum am fi dorit cu toții să fie, în momentul în care legea a fost modificată, în 2006, și s-a introdus acest sistem.

S-a curmat lanțul slăbiciunilor, s-a eliminat un important izvor al corupției în sistemul public și apoi, pe baze noi, așezate, cu toate asociațiile și ONG-urile din domeniu la masă, am găsit de cuviință să modificăm ordonanța chiar noi, în Parlament.*