Vasile Nagy

„Organizațiile sindicale”

Potrivit definiției legale prevăzute de Legea dialogului social, sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaților, în scopul apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale în relația cu angajatorul.

Sindicatele din România reprezintă organizații fără caracter politic, constituite pentru apărarea și promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor și ale drepturilor acestora, prevăzute în legislația muncii și în contractele colective de muncă, fiind independente față de organele de stat, față de partidele politice și față de oricare alte organizații.

Atunci când vine vorba despre drepturile angajaților, cea mai eficientă formă de organizare dovedită de-a lungul timpului este sindicatul.

Rolul acestuia este apărarea drepturilor și promovarea intereselor de natură profesională și socială ale angajaților*, negocierea unor condiții decente și echitabile de muncă și salarizare la nivel atât individual, cât și colectiv.

Sindicatele pot asista angajatul la negocierea și încheierea contractelor individuale de muncă, pot participa la negocierea colectivă, la acțiuni colective, mitinguri, proteste, greve, reprezintă și apără interesele angajaților în fața instituțiilor publice și a instanțelor judecătorești.

De asemenea, sindicatele mai pot acționa și prin organizarea activităților de tip științific, cultural-artistic sau a cursurilor de pregătire și de calificare profesională, prin organizarea și sprijinirea asociațiilor și cluburilor sportive, precum și a unităților economico-sociale ale acestora.

Unul dintre cele mai importante roluri ale sindicatului, reprezentantul salariatului, este libertatea să întreprindă orice acțiune prevăzută de lege pentru promovarea intereselor și apărarea drepturilor membrilor săi.