Cosmin Șandru

Peste România au trecut deja 33 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, însă, în fiecare an, începând cu 15 decembrie, Timișoara trăiește momentul eliberării, plângându-și, totodată, eroii.

Calea libertății a pornit din Piața „Sfânta Maria”, în seara din 15 decembrie, când oamenii au răspuns apelului pastorului reformat László Tőkés. De la o mână de oameni, s-au strâns zeci de timișoreni cu lumânări aprinse care și-au exprimat oprobriul în deplină liniște, ca mai apoi protestul de solidaritate să se transforme într-o mișcare anticomunistă care s-a propagat cu o forță miraculoasă în întreaga țară.

Democrația de care astăzi ne bucurăm s-a construit pe altarul sacrificării a 1.100 de români care încă își caută dreptatea.

Dar Timișoara nu a uitat! 1989 este o rană care sângerează. Eroii ne-au lăsat moștenire o țară liberă* dintr-o țară literalmente înfometată, aflată sub controlul intruziv al regimului totalitar, fără acces la informație, fără libertatea de a călători în alte state.

Astăzi, după 33 de ani, putem obține un pașaport în doar câteva zile, putem critica oficialii în mod public fără să ne fie teamă de represalii, ne simțim ocrotiți în ceea ce putem numi, în mod propriu, casa noastră.

Chiar dacă democrația este departe de a fi perfectă, aș aminti despre ironia lui Winston Churchill referitoare la democrația parlamentară*