Ludovic Orban

Practic, „meseria e brățara de aur”, spune o vorbă din popor. Din păcate, în urmă cu 15 ani de zile, numai din goana de a da carne de tun pentru facultățile înființate pe bandă rulantă prin decizie politică, au fost puse pe butuci toate școlile profesionale și aproape toate liceele tehnologice.

Relansarea învățământului profesional este fundamentală pentru a asigura forța de muncă și calificările necesare pentru a asigura procesul de reindustrializare a României*, procesul de dezvoltare economică și pentru a le da o șansă în viață foarte multor copii care astăzi nu-și găsesc locul. Gândiți-vă că, din 100 de copii care încep clasa I, 66 termină bacalaureatul – 66 termină bacalaureatul! – și încă vreo 23 termină facultatea.* Ce se întâmplă cu ceilalți copii, cu cei care nu-și iau BAC-ul, care nu au nicio meserie, care nu au niciun rost în viață? Nu se poate ca școala românească să nu dea alternative pentru fiecare copil, indiferent de situația în care se găsește, să păstrăm în continuare sistemul ăsta hiperbirocratic, care nu are niciun criteriu de evaluare, care nu investește nimic în cadrele didactice, care nu evaluează în nicio formă calitatea serviciului pe care îl prestează cadrele didactice către copii.

În domeniul sănătății. Sunt situații... Noroc că a existat o decizie a instanței care a permis rămânerea pe piață a 71 de medicamente care erau folosite de câteva sute de mii de români (medicamente pentru diabet, pentru afecțiuni respiratorii și pentru alte afecțiuni) și instanța a decis că pot să funcționeze în continuare, că, dacă era după ministrul sănătății, cele 71 de medicamente ar fi dispărut de pe piață. Am dat un exemplu la audierile în comisie.