În plin război sângeros la granițele noastre din nord și din est și în Săptămâna Mare a majorității românilor ortodocși și greco-catolici, Președinta Ungariei, Katalin Novák, tulbură iar apele româno-ungare, care sunt oricum mai tulburate ca niciodată după a doua conflagrație mondială, îndeosebi de creatorul și tutorele său politic, tot mai revanșardul și revizionistul premier Viktor Orbán.*
Șefa statului ungar pune iar paie pe foc, după actele provocatoare, pline de tupeu și de fanfaronadă la care s-a dedat în cursul lunii mai 2022, când a efectuat prima vizită în străinătate, după investirea sa ca președinte al țării vecine și
tot mai puțin prietene. A fost o vizită tendențioasă în Transilvania, cu opriri și participări la evenimente la ClujNapoca și Alba Iulia. A fost o vizită pe care a declarat-o ca având un caracter privat și a efectuat-o fără să înștiințeze autoritățile române și fără să le ceară acordul, conform uzanțelor internaționale.
În capitala simbolică a Transilvaniei s-a întâlnit cu președintele UDMR, Kelemen Hunor, vicepremier al României, iar după această întâlnire, imitându-l pe primul premier al Ungariei postcomuniste, József Antall, și-a asumat, printr-o postare pe Facebook, calitatea de „reprezentant al tuturor maghiarilor, indiferent unde aceștia locuiesc, în interiorul sau în exteriorul granițelor Ungariei”.
În ziua următoare a postat pe Facebook mai multe fotografii în care este pozată făcând jogging în Parcul Central din Cluj-Napoca, urmărind să sugereze astfel că se simte ca acasă în Transilvania și că, de fapt, distincția dintre Ungaria și această provincie românească nici nu ar mai fi relevantă. Mai pe șleau, Katalin Novák a vrut să arate că nici măcar nu se mai sinchisește de vreo reacție a României
, afirmând că este președintele maghiarilor de peste tot, oriunde ar trăi aceștia.
În capitala Marii Uniri, Președinta Ungariei a participat la dezvelirea statuii lui Gábor Bethlen, unul dintre ultimii principi maghiari ai Transilvaniei, în secolul 17, dorind să accentueze existența unei cosuveranități româno-ungare asupra Transilvaniei. A urmat provocarea maximă, prin postarea unor fotografii lângă o bornă de hotar de pe masivul Piatra Secuiului din Munții Apuseni, care era proaspăt vopsită în culorile drapelului Ungariei. Novák și vopsitorii bornei au vrut să transmită subliminal că și acolo se află teritoriul Ungariei.
Prin aceste gesturi, Președinta Ungariei și-a dat poalele peste cap, arătând că este aceeași Mărie cu altă pălărie, respectiv un Viktor Orbán în fustă, care zâmbește mult și face jogging și declarații proeuropene, cum bine a descris-o profesorul și analistul Dan Dungaciu. În opinia sa, Katalin Novák este un produs „orbanist” pentru Occident, fiind inventată de premierul Orbán pentru a spune exact ce gândește el, dar altfel. Rolul ei este să compenseze deficitul de imagine publică a lui Orbán, să intre pe ușile care lui îi sunt închise.
După niciun an, președinta Katalin Novák recidivează, făcând, în Miercurea Mare a românilor ortodocși și grecocatolici de pretutindeni, o vizită, declarată tot privată, în municipiul Carei, județul Satu Mare, situat la câțiva kilometri de frontiera cu Ungaria. Aici va participa astăzi, de la ora 17, împreună cu liderul UDMR, Kelemen Hunor, la dezvelirea statuii poetului și politicianului maghiar Ferenc Kölcsey, autorul actualului imn al Ungariei, care a fost adoptat în 1989.
Autorul imnului maghiar a trăit între 1790 și 1838, perioadă în care Ungaria se afla sub ocupația Imperiului Austriac. El s-a născut în localitatea Săuca, județul Satu Mare, pe atunci comitatul Satu Mare, situată la circa 40 de kilometri de Carei, și a făcut studiile liceale la Satu Mare, iar studiile universitare la Budapesta. În ultimii ani de viață a fost membru în Parlamentul de la Budapesta, denumit Dieta Ungariei.
Prin urmare, autorul imnului Ungariei nu are nicio legătură cu orașul Carei. Inaugurarea statuii nu are legătură nici cu ziua de naștere sau cu ziua de deces a lui Kölcsey.
Ridicarea unui monument al lui Ferenc Kölcsey la Carei a fost inițiativa primarului UDMR Jenő Kovács și a fost aprobată de consilierii UDMR și FDG, care dețin majoritatea în consiliul local. Monumentul a fost realizat cu susținerea financiară a Guvernului Ungariei. Primarul Kovács a sfidat
presa locală românească și, implicit, opinia publică, refuzând să facă publice autorizația de construire a monumentului și avizele obligatorii, dintre care cel mai important este avizul Ministerului Culturii. Mai mult, în ultimele zile au apărut știri că programul evenimentului a fost tipărit numai în limba maghiară și a fost distribuit doar presei maghiare, iar la festivitatea de inaugurare vor fi arborate numai steaguri maghiare. După ce ieri și-au anunțat prezența la Carei reprezentanți ai unor organizații și partide naționaliste și patriotice românești, care vor să protesteze pașnic, purtând drapele naționale, un oficios al primăriei, editat de consilierul personal al primarului, care-i este naș de căsătorie, lasă să se înțeleagă că va fi interzisă arborarea drapelelor românești la eveniment, întrucât constituie „instigare”.
Cert este că organizatorii vizitei și comanditarii lor nu au menajat deloc sensibilitatea românilor. După cum se știe, Careiul a intrat în istoria și în memoria publică românească drept „ultima brazdă de pământ românesc eliberată de sub jugul fascisto-horthist”* în Al Doilea Război Mondial, fapt petrecut în 25 octombrie 1944, dată la care este sărbătorită în fiecare an Ziua Armatei Române. Pentru veșnica slavă și pomenire a militarilor români căzuți atunci în luptă, la Carei a fost ridicat cel mai impresionant monument al ostașului român, care a fost realizat de cunoscutul sculptor Vida Gheza. Românii de aici și din jur nu au uitat cum fie ei, fie strămoșii lor au fost tratați cu brutalitate, bătuți, schingiuiți, uciși de către armata și autoritățile ungare în negrul an 1940, după cedarea nord-vestului Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena, fiind alungați în Munții Apuseni și în Maramureș, de unde au fost aduși după Marea Unire pentru a popula zona Careiului. În memoria acestora a fost ridicat în Carei monumentul românilor expulzați și refugiați în urma Dictatului de la Viena.
Principalul vinovat pentru tulburarea conviețuirii interetnice româno-maghiare din Carei este considerat primarul Jenő Kovács, aflat la al cincilea mandat, care a devenit tot mai arogant și șovin în ultimii ani*, deși este căsătorit de multe decenii cu o româncă. Kovács a fost un duplicitar parșiv sub aspectul apartenenței sale etnice.12 Înainte de răsturnarea regimului comunist și mai bine de un deceniu după, când a fost director la Fabrica Mobicrasna din Carei și a deținut un mandat de primar în anii 1996–2000, candidând și fiind ales din partea unui partid zonal, Noua Democrație din Nord-Vest, s-a dat român, prezentându-se și semnându-se Eugen Covaci.
Apoi a pierdut alegerile, fiind succedat de doi primari UDMR, cu care nu a avut relații deloc cordiale. A revenit în funcția de primar în 2008, de data aceasta candidând și fiind ales pe listele UDMR. Ulterior s-a dat maghiar, prezentându-se sub numele Jenő Kovács, și a făcut cu aplomb politica UDMR, preocuparea sa principală devenind separatismul interetnic și maghiarizarea zonei. A devenit unul dintre cei mai importanți și influenți lideri ai UDMR la nivel județean și se laudă că are prieteni sus-puși la Budapesta.
Pentru provocările sale cu iz revizionist și iredentist, Guvernul României ar trebui să-i interzică Președintei Ungariei să mai intre în România* în așa-zise vizite private și chiar să o declare _persona non grata_ .
A venit vremea ca provocările și jignirile oficialilor maghiari să fie stopate, fără rețineri sau menajamente.* În sprijinul adoptării unei interdicții de acces în România împotriva Președintei Ungariei, care este conducătorul simbolic al statului vecin, putem invoca mai multe precedente europene. Cel mai recent s-a petrecut în data de 17 iulie 2022, când, cu motivarea că nu a fost informat despre vizită, Guvernul de
la Zagreb i-a interzis Președintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, să intre în Croația pentru a efectua o vizită privată la fostul lagăr de exterminare de la Janosevac, în scopul comemorării sârbilor uciși aici în cursul Celui de-Al Doilea Război Mondial.
În data de 21 august 2009, Guvernul de la Bratislava i-a interzis Președintelui Ungariei, László Sólyom, să intre în Slovacia, unde trăiește o minoritate de 450.000 de maghiari, pentru a inaugura în orașul Komárno o statuie ecvestră a primului rege maghiar, Sfântul Ștefan, cu motivarea că și-a fixat vizita în mod tendențios la o dată sensibilă, în care Ungaria a invadat Cehoslovacia, în 1968, împreună cu URSS și alte state membre ale Tratatului de la Varșovia, și că nu i se poate asigura securitatea. În urma acestui incident, Ungaria a sesizat Comisia Europeană, solicitându-i să introducă la Curtea de Justiție a Uniunii Europene o acțiune în constatarea neîndeplinirii de către Slovacia a obligațiilor* care îi revin referitor la respectarea dreptului la liberă circulație și a dreptului de ședere conferite cetățenilor europeni prin Tratatul Uniunii Europene și prin Directiva 2004/38.
Comisia Europeană a respins plângerea Ungariei și a dat dreptate Slovaciei, apreciind că dreptul Uniunii nu este aplicabil în cazul vizitelor efectuate de șeful unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru. Ungaria a introdus, atunci, la Curtea de Justiție a Uniunii Europene o acțiune directă împotriva Slovaciei în constatarea neîndeplinirii obligațiilor. Comisia Europeană a intervenit procedural în susținerea Slovaciei, care a avut câștig de cauză și la înalta instanță europeană. Mai exact, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins acțiunea formulată de Ungaria în ansamblul său, motivând, în esență, că statutul de șef de stat prezintă o anumită specificitate, ce decurge din faptul că este reglementat de dreptul internațional*, ceea ce face ca, pe plan internațional, acțiunile sale, precum prezența sa în străinătate, să intre sub incidența acestui drept, în special a dreptului relațiilor diplomatice. În opinia Curții, o astfel de specificitate este de natură să deosebească persoana care se bucură de acest statut de toți ceilalți cetățeni ai Uniunii, astfel încât accesul acestei persoane pe teritoriul unui alt stat membru nu este supus acelorași condiții precum cele aplicabile celorlalți cetățeni.
În consecință, Curtea apreciază că împrejurarea că un cetățean al Uniunii exercită funcția de șef de stat este de natură să justifice o limitare, întemeiată pe dreptul internațional, a exercitării dreptului de circulație pe care dreptul Uniunii îl conferă acestei persoane. Astfel că, în final, Curtea constată că dreptul Uniunii nu îi impunea Slovaciei să garanteze accesul Președintelui Ungariei pe teritoriul său.
În concluzie, Guvernul României are toate temeiurile faptice și juridice pentru a interzice accesul Președintei Ungariei pe teritoriul țării noastre.*
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Justificarea îmbină protejarea interesului național (grup) cu apelul la norme juridice europene (bine comun).
„Pentru provocările sale cu iz revizionist și iredentist, Guvernul României ar trebui să-i interzică Președintei Ungariei să mai intre în România”