Boris Volosatîi

„Raptul Basarabiei din 16 mai 1812 – zi tragică în istoria poporului român”

Pe 16 mai s-au împlinit 212 ani de la semnarea în București a odiosului tratat ruso-otoman de sfârtecare a Principatului Moldovei. Trupul națiunii române din Moldova a fost sacrificat pe altarul intereselor murdare ale imperiului rus și otoman*, după ce, cu 37 de ani mai înainte, la 1775, fusese sacrificat și pe altarul intereselor turco-austriece prin anexarea părții de nord a Moldovei, numită ulterior Bucovina, după cum și jumătatea de răsărit a Moldovei anexată de ruși a fost numită ulterior Basarabia.

Poetul național Mihai Eminescu a exprimat acest adevăr simplu și magistral: „Însuși numele «Basarabia» țipă sub condeiele rusești. Căci Basarabia nu însemnează decât țara Basarabilor, precum Prusia înseamnă țara rușilor, România țara românilor.”

„A rosti numele Basarabia e totuna cu a protesta contra dominațiunii rusești. Numele Basarab și basarabeni exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.”

Ocupația rusească a durat 106 ani. La 27 martie 1918 ea a revenit la sânul patriei-mame, România, inclusiv pentru a evita riscul real al unei noi anexări la Ucraina, așa cum a pretins Rada Centrală de la Kiev.

Anexarea Basarabiei la Ucraina, de către URSS, s-a întâmplat în 1940, aceeași soartă tragică împărtășind-o și ținutul Herța, împreună cu Nordul Bucovinei. Fără cei 22 de ani de aflare a Basarabiei în componența statului național unitar român, astăzi nu s-ar mai fi vorbit românește la răsărit de Prut.

Astăzi, Republica Moldova, care și-a proclamat independența de Moscova în 1991 și care s-a dovedit a fi un stat slab, neviabil economic, pendulează între opțiunea reunirii cu România, îmbrățișată tot mai mult de locuitorii Basarabiei, și iluzoria opțiune a