Silviu-Titus Păunescu

„Reactivarea Mitropoliei Tomisului – un drept istoric al românilor dobrogeni”

Recent, la Constanța, în Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, cu ocazia comemorării preotului martir Haralambie Balamace, care, pentru cei care nu știu, este un erou al neamului românesc, asasinat de către extremiștii greci* pe 23 martie 1914, a fost adoptată o declarație pentru Dobrogea română, prin care se solicită autorităților civile și religioase recunoașterea Mitropoliei Tomisului, repunerea în drepturile ei istorice și de jurisdicție, dar și înființarea unui institut de cultură și civilizație dobrogeană, în subordinea Academiei Tomitana, declarație pe care o susțin din toată inima, așa cum ar trebui s-o facem cu toții!

Biserica a fost, dintotdeauna, sinonimă cu ființa neamului românesc*, cu atât mai mult în Dobrogea, regiune istorică unde, mai înainte decât în restul viitoarelor provincii istorice românești, creștinismul s-a confundat cu etnogeneza, iar, ulterior, interculturalitatea zonei și conviețuirea pașnică a marilor religii monoteiste – creștinismul, islamul și iudaismul – au demonstrat că această parte a Europei nu este cu nimic mai prejos față de restul zonelor multiculturale și multietnice de pe continent. Din contră!

Cu toate acestea, în ciuda toleranței pe care ne-am manifestat-o de-a lungul secolelor, există o serie de precedente care mă obligă să mă alătur semnatarilor acestei declarații și să vă îndemn și pe dumneavoastră să o faceți, oferindu-vă, pe scurt, un singur exemplu definitoriu: