Ioan Mang

„Realism și energie «verde»”

Uniunea Europeană a ajuns, de curând, la un acord privind cadrul legal care va interzice vânzările de autoturisme noi echipate cu motoare pe benzină și motorină. Se va întâmpla începând din 2035, iar obiectivul este accelerarea procesului de trecere la vehiculele electrice și combaterea schimbărilor climatice.

Desigur, la nivelul declarațiilor publice, acest acord poate fi prezentat ca o veste bună pentru șoferii europeni: mașinile noi cu emisii zero vor deveni mai ieftine, mai disponibile și mai accesibile tuturor. Combaterea schimbărilor climatice reprezintă un obiectiv important la nivelul UE și este important să fim responsabili, gândindu-ne la viitorul planetei.

Cred însă că este la fel de important să rămânem și realiști!

Interzicerea autoturismelor având motoare cu ardere internă reprezintă o măsură curajoasă în ceea ce privește politica de mediu la nivel european. Este foarte bine că reducem poluarea, însă, dincolo de entuziasmul unora, nu pot să nu văd o problemă practică ce poate apărea în viitor*, și anume că, crescând numărul mașinilor electrice, în mod logic, va crește și consumul de energie electrică. Or, pe datele actuale, producția de energie electrică se realizează dintr-un mix energetic ce include în mare parte combustibil fosil și doar câteva surse „verzi”. Crescând consumul de energie, va trebui, așadar, să producem și mai multă energie „verde”. Dacă mașinile „verzi” vor circula cu energie din surse „poluante”, măsura – interzicerea motoarelor cu ardere internă – nu și-ar găsi niciun rost. Din contră, ar fi una contraproductivă.

Tocmai aici cred eu că UE are o problemă majoră. În plină criză a prețului la energie, liderii UE se pripesc cu soluții spre

un viitor „verde” și neglijează realitățile de astăzi. Citeam în presă zilele trecute că în Germania, adică motorul economic al Europei, au evacuat o centrală eoliană pentru ca excavatoarele să poată extrage cărbune. Așadar, în vreme de criză, nemții au decis să nu moară de frig și să pună pe foc nu mobila veche a bunicii, ci mobila nouă a nepoților.