Mirela-Elena Adomnicăi

Recent, Parlamentul European a adoptat Directiva privind salariile minime adecvate din Uniunea Europeană. În principiu, în calitate de stat membru, România are obligația de a stabili un salariu minim decent, care să reflecte, pe de o parte, creșterea de prețuri, precum și dezvoltarea economiei, prin raportarea la celelalte salarii.

Directiva nu impune un mod obligatoriu de stabilire a salariu minim în fiecare stat membru.* Asta pentru că avem, pe de o parte, state în care nu există în acest moment un salariu minim stabilit și, pe de altă parte, pentru că politicile salariale din statele membre sunt foarte variate și nu permit aplicarea otova a unor formule de calcul.

Directiva privind salariul minim european propune două mecanisme orientative pentru stabilirea salariului minim în fiecare stat. Pe de o parte, se propune ca salariul minim să reprezinte 60% din salariul median brut, respectiv 60% din salariul care se află la mijlocul șirului care începe de la salariul cel mai mic, până la cel mai mare salariu din România. Noi însă, ca stat și ca evaluări statistice, ne raportăm în general la salariul mediu brut pe economie, și nu la cel median.

Directiva propune și în acest caz un mecanism, respectiv ca salariul minim brut să reprezinte 50% din salariul mediu brut pe economie. În directivă nu se precizează dacă acest salariul mediu brut să fie cel estimat pentru anul în curs sau pentru anul următor, când ar trebui să se aplice noul salariul minim.

Din punctul meu de vedere, cred că ar trebui să ne raportăm la datele concrete pe care le avem până la momentul stabilirii salariului minim pentru anul viitor. Astfel, dacă ne uităm la datele disponibile privind evoluția salariilor, se estimează un salariu mediu pentru anul 2022 de circa 6.167 lei.

Iar dacă aplicăm cota de 50% propusă în directiva europeană,