Benedek Zacharie

„Revoluția din Decembrie 1989”

În declarația politică de astăzi doresc să reamintesc un adevăr istoric, ciuntit în ultimii ani, parcă uitat în știrile despre comemorările evenimentelor din decembrie 1989.

Aș începe cu domnul Tőkés László; indiferent de ceea ce credem astăzi despre Domnia Sa, rolul său în declanșarea șirului de evenimente este incontestabil. În Piața „Maria” din fața Parohiei Reformate, ne-am adunat peste 100 de oameni de diferite naționalități, diferite confesiuni și provenind din diferite pături sociale*. Decizia noastră de a rezista eforturilor regimului de a ne reduce la tăcere a declanșat avalanșa de revolte care s-a răspândit în întreaga țară.

Tot în această categorie de uitare se încadrează și experiențele studenților care, în seara zilei de 17 decembrie, au fost arestați pe străzile Timișoarei, au fost încarcerați în celule laolaltă cu deținuții de drept comun și au primit în timp record de la justiția vremii pedepse între 5 și 7 ani de închisoare cu executare. Abia în seara zilei de 20 decembrie au fost eliberați, transportați cu dubele de la închisoare și împrăștiați literalmente în diverse cartiere ale orașului.

De asemenea, alți și alți oameni importanți atunci pentru că au aprins scântei în mulțimi au fost dați uitării. Am mai vorbit despre ei de la tribuna Parlamentului, îi voi pomeni și astăzi – unul este un profesor de muzică de etnie maghiară, cel care cântat pentru prima dată „Deșteaptă-te, române!” în Piața Unirii din Timișoara, cel care a dat tonul ridicării împotriva regimului opresiv comunist. În acea seară, profesorul de muzică a dispărut și nici până astăzi familia nu a aflat ce s-a întâmplat cu el. Cântecul pe care atunci puțini îl știau pe de rost a devenit imnul de stat al României.

O altă persoană despre a cărei soartă nu se știe încă nimic este colegul meu Ovidiu Munteanu, împușcat de soldați, militari în termen, nevoiți să asculte ordinele superiorilor, care au tras în tot ce mișca în complexul studențesc timișorean înconjurat de TAB-uri. A fost ajutat să ajungă la spitalul județean, iar de-atunci nimeni nu a mai dat nicio veste despre el.