Adrian Octavian Dohotaru

518 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 1 · moderat3 marcheri
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: voce proprie

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

„Revoluția furată”

Am mers pe urmele tatălui meu, Octavian Dohotaru, participant la Revoluția din 1989 și cameraman atunci. Căutam imagini din arhive. Nu le-am găsit. Au dispărut în timp, pierdute, neglijate, unele furate.

Așa a dispărut, zic eu, și memoria noastră. Am avut o revoluție, dar ea a fost cumva furată.

Văd inclusiv din Parlament un furt straniu al Revoluției. Este furată nu atât prin lovitura de stat, cum zic unii că s-ar fi întâmplat în 1989*, cât prin furtul unei memorii, furtul unei speranțe.

Cum poate fi furată memoria? Dar speranța? Simplu. Aud în Parlament, la 30 de ani de la Revoluție, aceste cuvinte solemne, dar sparte, ca un ritual golit de sens – libertăți civile, economie de piață, stat de drept.*

Da, avem libertate, dar este libertatea de a pleca în afara țării, ca aproape jumătate din forța de muncă activă din România, pentru că, altfel, ei aveau libertatea de a muri de foame în România.

Da, avem economie de piață, dar nu economie socială de piață!

În contextul ședinței

Punctul 10 al Proclamației de la Timișoara este chiar mai important decât punctul 8 al Legii lustrației. Pentru că democrația nu se definește doar prin anticomunism, cunoscut la noi în varianta sa dură, stalinistă, ci și prin extinderea drepturilor și a libertăților atât în plan politic, cât și în plan economic.

*

Democrația e dincolo de un vot formal prin care un partid e înlocuit de mai multe partide, dar care au aceeași voce, vocea celor din top 1% ca avere, facțiuni care se bat între ele.

Democrația e, în primul rând, la locul de muncă. Acolo trebuie să luăm decizii, să fim autonomi, nu supuși.*

Ce se cerea la Timișoara la punctul 10? Foarte important: „Acțiunile unei întreprinderi se cuvin oferite spre cumpărare în primul rând lucrătorilor ei. Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acțiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activității. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor șanse egale de prosperitate.”

Ideea aceasta, democratică, de autogestiune a întreprinderii s-a dus, nu mai există în imaginarul social.

Da, avem, la trei decenii după 1989, stat de drept, dar nu avem drepturi sociale ori drepturi ale naturii. Pentru că înțelegem dreptul într-un sens îngust, individualist, liberal, de secol XIX. Și asta nu ne pregătește decât în mică măsură pentru problemele care macină societatea noastră.

Revoluția din 1989 – ca să închei – e prilej de reflecție nu doar asupra trecutului, ci și asupra vremurilor tulburi care vor urma*, în care partidul unic a fost înlocuit de *marea finanță, iar comuniștii de la vârf de o nouă concentrare a puterii de către 1 2bancheri, capitaliști și aliații lor statali1 2 3.

Vom răspunde la aceste noi polarizări, la injustiția socială, la criza climatică printr-o nouă revoluție? Va fi o revoluție care ni se întâmplă aici, la periferie, sau una pe care s-o facem? N-am un răspuns la aceste întrebări.

Dar mai important decât a spune cuvinte bombastice despre Revoluție e să punem întrebările corecte, gândindu-ne la viitor.

Vă mulțumesc.

Adrian Dohotaru, deputat de Cluj.

Vocevoce proprieMarkerCadru

Apelul este la un principiu universalizabil de democrație și autonomie, nu la interese de grup.

„Democrația e, în primul rând, la locul de muncă. Acolo trebuie să luăm decizii, să fim autonomi, nu supuși.”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de grupuri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Grupuri menționate critic, dar fără a depăși pragul de derogare sau dehumanizare.

„bancheri, capitaliști și aliații lor statali”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de cereri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Vorbitorul critică retorica dominantă fără a se angaja direct cu cererile specifice ale opoziției.

„Aud în Parlament, la 30 de ani de la Revoluție, aceste cuvinte solemne, dar sparte, ca un ritual golit de sens – libertăți civile, economie de piață, stat de drept.”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de contraargumente· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Menționează o poziție adversă (teza loviturii de stat) fără a o combate substanțial.

„Este furată nu atât prin lovitura de stat, cum zic unii că s-ar fi întâmplat în 1989”

În context ↑

Calitate deliberativăpolitică constructivă· positional

Vocevoce proprieMarkerCadru

Discursul este o critică a stării actuale, fără a propune o alternativă legislativă concretă.

„N-am un răspuns la aceste întrebări. Dar mai important decât a spune cuvinte bombastice despre Revoluție e să punem întrebările corecte”

În context ↑