Mihai Weber

„România a câștigat în «dosarul Roșia Montană», în care Gabriel Resources cerea despăgubiri de aproximativ 6,7 miliarde de dolari!”

În lumina victoriei juridice obținute de statul român în procesul în care Gabriel Resources cerea României despăgubiri de 6,7 miliarde de dolari, o victorie ce ne exonerează de o povară financiară greu de suportat, asistăm cu dezgust la atacurile opoziției, în special USR și REPER*, reprezentate de domnii Drulă și Cioloș.

Această critică surprinzătoare, în contextul unui succes național incontestabil, ridică semne de întrebare cu privire la intențiile și chiar integritatea morală a celor implicați în acest cor al disidenței.

Este, după cum bine știm, o practică comună în arena politică să se identifice și să se exploateze slăbiciunile adversarului, într-o încercare de a construi capital politic. Totuși, când o astfel de strategie se desfășoară pe fondul unei reușite de proporții pentru întreaga națiune, trebuie să ne întrebăm: unde se termină responsabilitatea față de binele

public și unde începe jocul politic meschin?

În acest context, acuzațiile aduse premierului Ciolacu, care, în loc să fie felicitat pentru contribuția sa la apărarea intereselor naționale*, se vede atacat într-un mod ce pare desprins dintr-un teatru al absurdului, devin nu doar nefondate, ci și profund nedrepte. Ironia situației este că, în timp ce