Vasile Cîtea

„România – din grânarul Europei, în țara în care fermierii dau faliment!”

Suntem cu toții surprinși de faptul că populația României consumă, în cea mai mare parte a ei, alimente de import. Nu suntem împotriva alimentelor din import, dar întrebarea firească este: de ce nu pot fermierii români să-și comercializeze produsele? Sunt ele oare prea scumpe pentru lanțurile de supermarketuri, sunt ele poate mult prea sănătoase și ar provoca, în acest fel, o concurență mult prea puternică pentru alimentele din import? Sau poate sunt costurile de producție mult prea mari, iar condițiile climatice din ce în ce mai severe la noi? Poate că există un mic adevăr în toate aceste întrebări, dar ceea ce este de neînțeles este strategia guvernamentală pentru sectorul agricol.

Săptămâna trecută, o delegație a fermierilor români a venit la București pentru o ultimă întâlnire cu ministrul de resort, în special pe tema despăgubirilor pentru culturile compromise de seceta anului 2020. Evident, domnul ministru nu a fost de găsit, iar revendicările nu au putut fi prezentate Domniei Sale.

Nu vrem să credem că lipsa domnului ministru are legătură cu cinismul cu care s-a pronunțat deja pe tema acestor despăgubiri, în sensul în care ele nu acoperă pierderile suferite de fermieri. Și, dacă nu acoperă în integralitate pierderile, însemnă că trebuie să privăm agricultura românească de acest veritabil balon de oxigen tocmai acum, când fermierul român este obligat să plătească dobândă la dobândă pentru creditele amânate din perioada stării de urgență*?

Înțelegem, totuși, că domnul ministru de resort a fost de acord cu faptul că fermierii înregistrează pierderi și că ele sunt mari, și atunci stăm noi și ne întrebăm: care este planul de urgență gândit de Ministerul Agriculturii? Importurile de alimente, în compensație?

Țara are nevoie de hrană, domnule ministru, fermierii au nevoie de susținere, pentru că și Domniile Lor sunt plătitori de taxe, adică, cu alte cuvinte, vă plătesc salariul pe care cu grabă vi-l și ridicați.