Silviu-Titus Păunescu

## „România, la sfârșit de an”

Scena politică românească a fost una extrem de aglomerată și imprevizibilă în acest an politic: un președinte care nu doar că a reușit să confunde al doilea mandat cu o perpetuă vacanță, dar care a reușit să îngroape viitorul singurului partid istoric – măcar cu titulatura, căci materialul uman nu are nimic în comun cu tradiția Brătienilor –, PNL, o criză politică aproape fără finalitate, doar cu temporizări conjuncturale, în cazul nostru, miliardele de euro din PNRR – un veritabil borcan cu miere, ce a făcut posibilă refacerea vechii alianțe PSD–PNL, USL, alianță acum oficializată.

Pandemia a răpit și ea viețile a zeci de mii de români, iar cei care supraviețuiesc și nu cad pradă incendiilor din spitale sunt captivi într-un sistem sanitar falimentar.

Sistemul de învățământ, patronat de un ministru cameleon și total rupt de realitate, a reușit contraperformanța să rateze viitorul unei generații și, precum în tristele piese ale lui Caragiale, un interlop și un fel de creator de modă au câștigat cea mai importantă licitație pentru teste COVID*, teste livrate în bătaie de joc, ambalate parcă în spatele blocului.

Aceleași personaje politice de mai bine de 20 de ani, veșnic abonați la salariile și privilegiile sistemului1