Sebastian-Ioan Burduja

„«Să fim vrednici de ce avem» – omagiu adus lui Nicolae Iorga, la 150 de ani de la nașterea lui”

Pe 6 iunie am marcat 150 de ani de la nașterea celui care a fost deseori asemănat cu Voltaire al României. Nu ar fi deloc greșit să spunem că în personalitatea lui Iorga se regăsește întreg geniul poporului român și nici că dragostea lui pentru România l-a călăuzit la fiecare pas. 1.250 de cărți și peste 25.000 de articole – se spune că este cea mai mare operă scrisă vreodată de un singur autor. Aceasta este moștenirea copleșitoare a lui Nicolae Iorga pentru generațiile datoare să o aprecieze și să se ridice la nivelul ei.

Biografia lui Nicolae Iorga nu poate fi redată în câteva rânduri. Iată însă un scurt rezumat, chiar dacă este departe de a surprinde esența.

Nicolae Iorga a fost doctor în filosofie și litere la Universitatea din Leipzig*, la numai 23 de ani diplomat al Școlii de Înalte Studii din Paris, doctor honoris causa al universităților din Strasbourg, Lyon, Geneva, Viena, Oxford, Paris, Bratislava, Roma, Alger, membru corespondent al academiilor din Veneția, din Napoli, din Stockholm, din Santiago de Chile, al Societății de Geografi din Lisabona, al academiilor din Cracovia, Paris și al Academiei Române.

În istoria literaturii române, George Călinescu îl caracteriza pe marele istoric și scriitor astfel: „Personalitatea lui e covârșitoare. Minor în fiecare activitate în parte, foarte conservativ și îmbibat de prejudecăți, dar răzvrătit continuu, sărind cu iuțeală de la o atitudine la alta, și totdeauna tolerat în nestatornicie printr-o bună-credință care se simte, Nicolae Iorga apare masiv privit de departe, prin numărul uriaș de tomuri scrise și prin multiplicarea preocupărilor. Totuși imensa operă e ocupată mai mult cu personalitatea și omul va trăi mai ales la modul eroilor din istorii și în măsura în care va fi evocat, el e un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu oricât de îngust și umbrit din istoria română fără să constați că Nicolae Iorga a trecut pe acolo și a tratat tema în fundamentul ei.”