Remus Munteanu

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

„Școala în pandemie”

Nu cred că sunt prea mulți cei care ar putea răspunde la întrebarea: „Ce s-a întâmplat la data de 11 martie 2020?”* Ei bine, atunci s-a decis închiderea școlilor din cauza pandemiei de coronavirus. Era o hotărâre nemaiîntâlnită, rapidă, într-o direcție nebănuită, fără prea multe lămuriri din partea autorităților.* Cu atât mai mult cu cât școala nu s-a închis niciodată în România, nici măcar la vreme de război. Cine ar fi bănuit că o decizie care urma să protejeze copiii de un virus periculos va dura atâta vreme și va produce atâtea situații greu de imaginat?

Cei mai afectați au fost elevii, care, de aproape doi ani, trăiesc niște experiențe pe care nu mai știu cum să le înțeleagă*

În contextul ședinței

585 cuvinte

– școlile se deschid, apoi se închid; azi ai ore online, de mâine te cheamă la școală, apoi apare un caz de îmbolnăvire și rămâi acasă, în timp ce alte clase fac ore fizic la școală. Nici nu mai știu când să se bucure și când să se enerveze. De la cursurile care presupuneau prezența fizică la școală s-a trecut la școala în pijama, adică la orele făcute la domiciliu. Aparent mult mai bine, dar cu implicații neașteptate – copilul așezat cu forța în față calculatorului, refuz, enervare, presiune din partea părinților, pauze de foame, de sete, de toaletă, de „mă doare burta”. Unii s-au adaptat, oarecum, noilor cerințe, dar copiii nesupravegheați s-au detașat de lecții și de obligații, profitând de „oportunități” nesperate.

Din păcate, cei mai loviți de consecințele pandemiei au fost copiii din familiile sărace sau cei din zonele izolate*, fără internet. Cum să faci școală online dacă în familie există un singur telefon sau o singură tabletă pentru 3-4 sau mai mulți frați sau dacă nu ai asigurată conexiunea la internet în satul în care locuiești? Ca să nu mai vorbim despre cei care nu au nici măcar curent electric în cătunul dintre munți.

Ca urmare a acestei situații, peste 65.000 de elevi au abandonat școala în vreme de pandemie, în special din cauza lipsei mijloacelor tehnice de învățare și a sprijinului din partea familiei.* Pentru că o bună parte a materiei nu a fost parcursă, au fost scoase capitole întregi din programele pentru evaluarea națională și bacalaureat. Nu e deloc întâmplător faptul că rata de promovare a examenului de bacalaureat din 2020 a fost cea mai scăzută din ultimii 6 ani.*

Închiderea școlilor, cu impunerea carantinei naționale, a avut un impact psihologic uriaș nu doar asupra familiilor cu școlari, ci și a întregii societăți. Panica creată de posturile de televiziune, imaginile cu morții din saci, declarațiile șocante ale celor nelipsiți de la TV, schimbarea regulilor de viață, frica de moarte, lipsa informațiilor corecte au schimbat cu totul viața oamenilor.

Pentru copii, lipsa socializării pe care o oferă școală a fost greu de suportat. Mulți dintre ei și-au mărturisit dorul de

colegi, de doamna, de activitățile pe care le făceau cu plăcere la școală. Căci, dincolo de învățare, nevoia de apartenență la grup, de raportare la cei cu care te înțelegi bine este esențială. Izolarea impusă de online și „comunicarea” prin intermediul unui ecran au condus la distanțarea socială. Avertismentele de tipul „nu ai voie să stai prea aproape de colegi, ca să nu iei virusul”, „e periculos să dai mâna sau să te îmbrățișezi cu cineva”, „trebuie să porți masca tot timpul” au dus la limitarea posibilității de interacțiune a elevilor, iar interacțiunea umană fizică, cu bucuria și emoțiile sale, nu va putea fi înlocuită vreodată prin alte mijloace.