Virgil Alin Chirilă

614 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

„Sistemul de educație din România are nevoie, pe lângă majorările salariale în rândul dascălilor și personalului auxiliar, și de creșterea calității actului de învățământ”

România se confruntă cu cea mai amplă grevă din sistemul de învățământ. Din capul locului voi spune că, în principiu, revendicările cadrelor didactice sunt justificate* și salut decizia Guvernului de a veni cu o ofertă concretă și generoasă, dacă ne gândim la contextul economic actual și la dificultățile economice prin care trece țara noastră, la fel ca multe alte state europene.

Sindicatele din învățământ au dreptate când afirmă că 1 2educația reprezintă viitorul țării

În contextul ședinței

1

2

3

și că viitorul nostru va depinde foarte mult de resursele financiare pe care Guvernul le investește astăzi în acest sector*

. Este însă numai jumătate din adevăr.

Simpla creștere a cheltuielilor din Educație nu va garanta că vom avea generații mai bine pregătite și că, pe fond, România va avea un viitor mai bun.*

Cred că mai este un element, cel puțin la fel de important, care a lipsit din discursul sindicatelor și care ar trebui poate să fie pus pe masa negocierilor dintre Guvern și profesori.

Cred că, dincolo de bani, dincolo de salarii, trebuie să vorbim și despre calitatea actului de învățământ. Am cunoscut cadre didactice deosebite, care mie, personal, mi-au marcat destinul într-un mod pozitiv. Oameni dedicați profesiei, oameni care mi-au deschis orizontul și cărora le datorez tot respectul meu. Cred că fiecare dintre dumneavoastră aveți în experiența proprie sau în experiența copiilor sau a nepoților dumneavoastră astfel de exemple de dascăli dedicați, demni de toată lauda. Pentru astfel de profesori se justifică întru totul majorările salariale solicitate de liderii sindicali. Chiar mai mult aș spune, pentru că, într-adevăr, acești oameni formează în mod pozitiv generații întregi de elevi.

Dar, în același timp, cred că avem cu toții exemple de cadre didactice care nu își respectă meseria, care au performanțe scăzute și care nu își dau interesul pentru elevii lor.

Nu sunt eu în măsură să judec actul educațional, nu sunt un specialist în pedagogie și mărturisesc că nu cunosc în detaliu toate procedurile aplicabile personalului didactic din sistemul de învățământ din România.

Ceea ce vreau însă să subliniez aici e că aceste fonduri care trebuie investite, fără îndoială, în Educație nu trebuie să fie distribuite otova, în mod egal, între toate cadrele didactice, fără niciun fel de criteriu de calitate. Nu văd de ce un profesor slab, care nu își dă interesul la clasă, ar trebui să primească un salariul la fel de mare ca unul dedicat profesiei și care obține rezultate foarte bune. Performanța trebuie stimulată, iar contraperformanța trebuie sancționată.

Deci, dacă vorbim de majorări de salarii, atunci mă gândesc că ar trebui să punem în discuție și calitatea actului de învățământ. Să se acorde majorări, cât de mari se poate în acest context economic, însă cred că ele trebuie diferențiate în funcție de calitatea actului de învățământ*.

Nu s-a discutat prea mult de astfel de criterii de calitate atunci când s-au dezbătut legile educației. Dar cred că niciodată nu e prea târziu dacă vrei să faci ceva bun. Se spune că toate crizele au și ceva bun în ele, în sensul că te forțează să rezolvi multe lucruri rămase nerezolvate de multă vreme. Și, de aceea, susțin că, dacă profesorii continuă

greva și solicită majorări mai mari decât cele propuse de Guvern, ar fi poate potrivit să punem în discuție și criteriile de calitate care să conducă în mod real la îmbunătățirea sistemului nostru de învățământ.

Și, atunci, da, sunt de acord ca profesorii care depășesc un anumit nivel de performanță să primească exact atât cât cer sindicatele. Și poate chiar mai mult în cazul celor care sunt cu adevărat foarte buni.